Spovedanie (11)

 

… am vaga impresie că doar înscrierea mea la un curs intensiv de învăță-mă să uit de tine, ar mai reuși să-mi fluture alb, sfârșitul unui război mondial în plină desfășurare înăuntrul ființei mele. Cerul mi-e survolat constant de gânduri ce ţipă zdrențuit, potecile inimii îmi sunt permanent bătătorite de doruri albastre iar eu mă sufoc zi de zi dintr-o lipsă acută de tine. Aseară, după o lungă și extrem de dureroasă analiză sufletească, am aflat cu stupoare că îmi lipsește pacea unui apus ce mă găsea uneori în brațele tale, și-mi este aproape imposibil să continui un zbor schiop făcut într-o singură aripă ….

Reclame

Still got the blues …

Am iubit-o mai mult decât orice pe lume. Mai mult decât orice… Nu ştiam că se poate iubi atât. În sfârşit, eu, în orice caz, credeam că nu sunt… programat să iubesc în felul ăsta. Declaraţiile, insomniile, ravagiile pasiunii, toate astea erau bune pentru alţii. De altfel, chiar şi numai auzul cuvântului pasiune mă făcea să râd. Pasiunea, pasiunea! O plasam undeva între hipnoză şi superstiţie… Era aproape un cuvânt de ruşine în gura mea. Şi pe urmă, povestea s-a întors împotriva mea când mă aşteptam mai puţtin. Eu… Eu am iubit o femeie. M-am îndrăgostit aşa, ca atunci când faci o boală. Fără să vreau, fără să cred, împotriva voinţei mele şi fără putinţă să mă apăr după aceea…         

Anna Gavalda în O iubeam

… pentru ca, demult, cândva, într-o zi ca aceasta, ni s-au intersectat întâia oara, privirile… Mai știi?! Ma pot așeza lângă tine? și apoi Chiar te rog, au devenit, asa cum ne-a plăcut noua sa spunem mereu, pietre pe care am clădit tot ce a urmat… Doua ore si 15 minute – am spus eu – 135 de minute ai spus tu, perioada in care am emigrat pentru eternitate – eu cu toate catrafusele, in sufletul tau – si tu, cu intreaga ta viata, in inima mea. Cine și-ar fi imaginat vreodată, ca timpul va pune drept zid intre noi, Cerul? Ce nebunie, Soare….

Mi-asa de dor de tine!

Am nevoie … de tine!

8178012239_caaaa84754_z

Culeg flori de mac din labirintul  unui degetar…

Si deși sunt lipsite de  parfum, pot sa le simt culoarea cum mi se prelinge printre gânduri.

O amorțeală îmi sta pe vârful limbii… 

S-ar cobori de-a lungul punții dintre vis și realitate, dar și-a pierdut patina, traversând de-a curmezișul –  doua iubiri.

S-au oprit secundele-n mine ….

Doar o dorință ticăie mut dincolo de vârful ascuțit al inimii!

Am nevoie de mâinile tale!

Urnește-n mine, pasul următor!

Rotește-mi cheița în sensul bun al dorințelor și pune secundarul sa-mi arate fix privirea ta!

M-am oprit, vezi bine, în fata unui semafor indecis ce-și plimba culorile de jur împrejurul străzii, nelăsând loc decât unui sărut …

Imi lipsesc buzele tale!

Topește-mi roua în petale arămii și smulge-mi țepii unui apus în lacrimi!

Strânge-mi pumnul lângă copacul cunoașterii și zdrobește-mi capul vicleanului ce-mi desenează în mii de feluri –  păcatul …

Am nevoie de mâinile tale!

Urnește-n mine, pasul următor!

Rotește-mi cheița în sensul unor clipe nebune …

…Nebune de dorul tău!

Esti piatra!

12391980_737788556354303_7365834701565161343_n

 

Te privesc și nu pot sa-mi astâmpăr uimirea!

………………………………………………………….

Cine ti-a sculptat atât de atent, atât de elegant, atât de perfect trupul?

Esti frumos… dar esti rece și crud! Iti lipsesc emoțiile, zâmbetele, lacrimile…

Buzele tale sunt senzuale… dar de piatra!

Bratele tale puternice, rămân inutile cata vreme nu-mi pot îmbrățișa nici trupul nici simțirea!

Ochii tai, nu oglindesc nimic! Nici florile-înghețate ale iernii, nici iarba cruda a primăverii, nici fierbințeala verii…. cu atât mai putin căderea libera a frunzelor in plina toamna!

Esti…. stânca! Esti marmura, ești piatra!

Dar eu te iubesc!

Iti iubesc neclintirea! Si nemurirea! Si curajul de-a rămâne neschimbat!

Te privesc……și nu pot sa-mi astâmpăr uimirea!

Te iubesc cu disperare, cu nebunie, cu nesfârșită patima!

Statuie rece…

Da-mi voie sa-ti cobor trupul de pe soclu,

Sa-ti mângâi piatra șlefuită cu -atâta măiestrie,

Sa iți sărut tâmpla, ochii, buzele …

Sa-ti desenez un circuit venos, o inima, un suflet…

Ghețar sadic …

Da-mi voie sa-ti vars apoi lava fierbinte-a vulcanului,

Si avalanșa nestăvilită  a iubirii!

Galopul cailor sălbatici și ritmul nefiresc al tobelor stricate!

Clocotul apei si zborul cuminte al cocorului!

…………………………………………………………………………

Te privesc și nu pot sa-mi astâmpăr uimirea!

Iti lipsesc valurile, răsăritul și apusul îndrăgostit de orizonturi….

Esti…. stânca! Esti marmura, ești piatra!

Dar eu te iubesc!