Țărm magic

„Găsește-ți aripile și lasă-ți sufletul să zboare peste podul curcubeului grație divine și al armoniei, către un loc unde dragostea este viață, și viața este dragoste” – Michael Teal

…pe vremuri, sărutul tău avea miros de soare și gust verde viu. Acum, îmi lipsesc cu desăvârșire ochii tăi negri și lumina pe care o aprindeau în sufletul meu … 

… împletește-mi un pod din mormanul de amintiri înghesuite în dosul palmei. Vreau să ajung pe țărmul magic al unui trecut ce se numea al nostru. Nu voi sta mult … zece secunde mi-ar fi de-ajuns, zic. Haide … mă ajuți? Mi-e dor de gustul buzelor tale!

Anunțuri

Still got the blues …

Am iubit-o mai mult decât orice pe lume. Mai mult decât orice… Nu ştiam că se poate iubi atât. În sfârşit, eu, în orice caz, credeam că nu sunt… programat să iubesc în felul ăsta. Declaraţiile, insomniile, ravagiile pasiunii, toate astea erau bune pentru alţii. De altfel, chiar şi numai auzul cuvântului pasiune mă făcea să râd. Pasiunea, pasiunea! O plasam undeva între hipnoză şi superstiţie… Era aproape un cuvânt de ruşine în gura mea. Şi pe urmă, povestea s-a întors împotriva mea când mă aşteptam mai puţtin. Eu… Eu am iubit o femeie. M-am îndrăgostit aşa, ca atunci când faci o boală. Fără să vreau, fără să cred, împotriva voinţei mele şi fără putinţă să mă apăr după aceea…         

Anna Gavalda în O iubeam

… pentru ca, demult, cândva, într-o zi ca aceasta, ni s-au intersectat întâia oara, privirile… Mai știi?! Ma pot așeza lângă tine? și apoi Chiar te rog, au devenit, asa cum ne-a plăcut noua sa spunem mereu, pietre pe care am clădit tot ce a urmat… Doua ore si 15 minute – am spus eu – 135 de minute ai spus tu, perioada in care am emigrat pentru eternitate – eu cu toate catrafusele, in sufletul tau – si tu, cu intreaga ta viata, in inima mea. Cine și-ar fi imaginat vreodată, ca timpul va pune drept zid intre noi, Cerul? Ce nebunie, Soare….

Mi-asa de dor de tine!

S.O.S

6fbb66a03b18a71f6c16a164179ffd08

În clipa asta e musai să-mi resuscitezi sufletul, altfel riscă să-și piardă pasul ce mă duce la tine.

Nu știu ce l-a apucat, pare că s-a îmbolnăvit subit.

Aș spune că e pe cale să fie doborât de un soi de lipsă de tine.

Bântuie ca o stafie rostogolind dorințe alandala.

Aleargă beat, își împiedică pasul, sughite a buze flămânde …

Mi-e teamă că va muri însetat de tine.

Prinde-i mână în mână ta.

Tiveşte-i apoi cărarea și poartă-l încet înspre tine.

Nu -l grăbi.

(L-am auzit mai devreme respirând a pustiu….)

Sărută-l când și când.

Știi tu … acolo unde i-ai tatuat în trecut un dor nesfârșit.

Vorbește-i blând …un sărut pe buze, apoi unul pe tâmplă.

Îmbrățișează-l strâns lângă inima ta. Dacă poți, amintește-i căldura pe care a simțit-o cuibărindu-și tot veacul în brațele tale.

Fă-i o cafea. Aburindă. Neapărat amară.

Reanimează-i surâsul cu blândețea glasului tău, apoi iartă-i promisiunile rămase în așteptarea unui altădată.

Știu. Îți picură greu și dorul și zâmbetul și speranța, dar azi … are nevoie de tine. Mâine ți le va returna inzecit. Pe toate.

Acum însă depinde cu totul de tine.

Restabilește-i emoția. Recuperează-i toate cuvintele și neapărat învață-l să respire din nou. Să te respire cu nesaț doar pe tine.

Spovedanie (7)

Mi-a plăcut întotdeauna ca sentimentele – atât ale mele cât și ale altora – să abunde. Indiferent de natura lor. 

Poate pentru că nu-mi plac lucrurile călduțe. Cine știe?!

(Pe mine ori mă dai pe spate cu o înghețată rece și delicioasă de pepene cu ciocolată, ori îmi servești o cafea aburindă.)

Chestiile abia dezmorţite nu mă ating sub nicio formă.

Îmi amintesc că treaba asta te-a iritat foarte tare initial. Abia mai apoi, mi-ai mărturisit că de fapt, chiar ciudăţenia asta a mea, te-a atras înspre noi, cu o putere magnetică.

Și-apoi, îmi amintesc abundenţa sentimentelor și nebunia a tot ce a însemnat, de-a lungul vremii, acest noi … Îmi amintesc cum la un moment dat, am hotarat că roz ne va reprezenta cu mare succes pe mai departe! Și-mi amintesc cum am construit cu el, universul fetelor nebune. 😁

 Îmi amintesc necuvintele noastre și neputința celorlalți de a le descifra vreodată, indiferent de străduință.

Și îmi amintesc privirea aia în care noi două băteam cinciul fără vreo bănuială din partea celorlalți.

„Cine va îndrăzni să vă despartă pe voi, lipicioaselor?”

Îți amintești?

Cu toate astea, nici el și nici nimeni n-a reușit să oprească ceea ce urma să ni se întâmple.

… eclipsă totală de suflet. 

Uite, cântecul ăsta – punte între inimi –  mi te-a readus aproape… 

(Sau doar a izbutit  Soarele să cucerească bolta unui Cer pustiit cu multă vreme în urmă?)

Cine știe … 

Gând împletit


…mă interesează, nu lucrurile ce mă fac să fiu ca ceilalți, ci mai degrabă cele prin care pot să devin diferit …

Duminică binecuvântată, dragilor!

Azi. Duminică. Zi binecuvântată. 

Iubiți-vă și țineți-vă de mână. 

( așa cum se țin amintirile de sufletul omului ) 

Strâns. Pentru totdeauna. 

Duminică binecuvântată, dragilor! Să fie soare, în interiorul și de jur imprejurul vostru! 

Lacrimi albastre

18022013671-0011

A explodat o bomba cu doruri …

și verdele pătat m-a inundat pe de-a întregul.

Plâng albastru și -am început sa zâmbesc strâmb.

Nici urma de  tine …

Din pânza de păianjen, am descâlcit o scara,

Am încercat sa urc, cu fiecare treapta însa …

ma scufund într-un pahar amărui.

Despic bobul cafeniu

și împletesc mătasea viermelui,

formez o punte legănată,

și traversez un cant domol…

Strig mut o amintire închegată în mine

și tresar la ecoul trezit dintr-un mormânt sângeriu

Aterizez  brusc într-un aeroport pustiit,

Nici urma de mine!

Doar așchii ce dor … și un aer ce ma  îneacă!

══════ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══════