Uneori, apropierea ta ma lasă fără aer…îmi pierd vocea și toate lucrurile pe care vreau sa le spun nu mai pot fi spuse. Apoi, în tăcere, pot doar sa sper ca ochii mei vor vorbi în locul inimii.” – Robert Sexton

Punct. Și de la capăt …

… cred că uneori, cel mai bun lucru pe care poți să il faci, este să nu faci nimic. Să nu te gândesti la nimic, să nu visezi nimic, să nu speri nimic, să nu vorbești nimic, să nu pui nicio intrebare. Să nu faci nimic altceva decât să respiri. Să respiri controlat. Conștient. Regulat. Și să lași viața să se întâmple. Independent de toate așteptările tale. Firesc. Aşa cum ți-a fost dată.

Fără tine…

Este adevărat, trăim o emoție stranie, departe de orice lucru obișnuit. Dar noi … nu avem o dragoste obișnuită, nu-i așa? Intre noi, e pură magie!

Sunt captiva unor bătăi de ceas.

Pot face, cel mult un pas înspre ieri și maxim un gând timid înspre mâine.

Cerul îmi stă cortină grea deasupra frunții, iar conditiile atmosferice de aici, sunt irespirabile.

Circa 5000 de metri cubi de dor imi strivesc secundele, unele în brațele celorlalte ….

Respir greoi, visez pe bucăți.

Abia dacă pot zări ceva dincolo de noi

O beznă grea îmi acoperă speranța, iar sărutul tau îmi provoacă o sete nestăvilită.

Trupul meu duce o revoltă stranie și-ți strigă îmbrățișarea într-un glas sugrumat.

Recuperează-mă.

Mi-aduci te rog, șoapta înapoi?!

(Mi-e frig fără tine)

Așaz-o în dreptul urechii. Exact acolo.

Mulțumesc!

Rămâi o secundă – poate două – in dreptul buzelor apoi.

Vreau să aud zborul unui fluture …

Dacă poți, amână-i freamătul cu o milisecunda în plus …

Mi-e așa de doooor de tine!

Ai grija de tine!

Girl with Please signRidica-ți privirea de jos …

Înghite stropul de greu și inspira puternic viata în plămâni!

Fa-o pentru tine!

( plânsul de mila, oftatul, deznădejdea nu vor fi niciodată oxigenul tău )

Iar tu, ca sa trăiești, ai nevoie de aer! Nu-i asa?!

Accepta Lumina și întunericul din tine,

Iubește-ți trupul cu toate defectele lui și nu aștepta sa te repare vreo dragoste măreață! Nemaivăzută!

Ai grija de tine! Tu!

Ramai demn, în fata oglinzii. Onest. Emoționat. Îndrăgostit de viata! De viata ta!

Fii tu, cel mai bun prieten al tău!

Când și când, se va întâmpla – și îmi vei da dreptate – sa fi singurul care-ți vorbește pe limba ta! Care primește corect mesajul faptelor tale.

Nu vei reuși sa-i faci pe toți sa te iubească … Ce credeai?!

Abia dacă vei putea sa-i iubești tu … pe câțiva ….

 

Ridica-e de jos …

Scutura-te bine de praful nesperantei …

Îndreaptă-ți trupul în sensul luminii și … arzi!

Fii devotat sufletului tău. Prin el, lui Dumnezeu.

( puterea ta, o regăsești în albastrul ce-ți sta senin deasupra capului )

Ne privam de lumina, de aer, de viata!

3d4eb2331a7ed096282bc41fccbcb90b-d6rw4bq

Oricât de multe calități am avea, lumea privește îndelung strict la defectele noastre! Nu-i asa?!  Si oricât de mare ne-ar fi strădania, tot n-am reuși sa mulțumim pe toata lumea! De fapt, de cele mai multe ori nu reușim sa ne mulțumim nici pe noi înșine! Pentru ca …

… ne croșetăm o lume cu pretenții ce cresc constant, micșorându-ne cu fiecare clipa! Abandonam ceea ce suntem și ne prostim în spatele unor măști ce ne deformează ca întreg, ce ne spulbera cât colo sufletele și ne împiedică sa formam un puzzle perfect cu tot ce ne înconjoară!

Ne privam de lumina, de aer, de viata!

Aplecam nu doar capul, ci întreaga ființă unui TOT imperfect, ireal și trist!

Acceptam sabia și ….. oglindirea supunerii noastre!

( o supunere total eronata )

Privim încrucișat orice îndrăzneală de-a încălca limita bunului mers al lucrurilor!

( un bun închipuit de o mana de oameni ce se cred atotputernici )

Refuzam cu vehementa sa răsturnăm fortăreața ce ne tine prizonieri într-o lume plina de erori! O lume ce ne împiedică sa credem dincolo de ceea ce putem cuprinde cu privirea! Îmbrățișăm încătușarea și ne lăudăm ca suntem ființe libere!

Halal libertate!

Trăim o inchiziție moderna, menita sa ne rupă în bucatele sufletul, fără sa ripostam!

Suntem sclavii unui imperiu cel puțin trist!