Aici și acum

“Viața nu stă undeva așteptându-te, viața ți se întâmplă”

Reclame

Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Acum

image

Imi vine uneori sa-mi furisez fiinta in casuta covrig a melcului…

Sa intru acolo pe-ascuns si sa inchid oblonul privirilor ce ma dezbraca de speranta! Da! Sa pun lacat glasului ce ma acuza de nestiinta, de  nepricepere, de dezinteres, de rea vointa si apoi sa-mi proptesc gandul pe fruntea neteda a zilei!
Sau a noptii!
Cu siguranta mi-as odihni pe canapeaua nadejdii toate crezurile si-as respira cu pofta pana in fundul plamanului, bucuria de-a putea fi ceea ce sunt dincolo de trup si minte.

Cateodata imi vine sa uit tot!
Sa-mi spal fruntea de incruntarile vietii si sa aplic masca iertarii de jur imprejurul ochilor….
Sa cuprind intr-o sarutare toata splendoarea unui veac si sa tresar din atipeala abia in asfintit, cand satula de nesomn sa ma strecor in afara lui „nu pot”… daruind soarelui sansa de a-mi topi din ghetarul ce-mi tine pieptul prizonier de-atata timp….

Si ma gandesc, ce-ar fi daca acest „cateodata” ar fi acum.
Sa imi aduc fricile pe marginea prapastiei ce-mi desparte credinta de necredinta si sa le rostogolesc domol, pana in fundul Iadului….
Fara pic de regret, sa-mi parasesc dezamagirile in frunzisul prafuit al lui „ieri” si sa ridic fruntea, cuprinzand cu toata dorinta pruncului, Cerul cu toate promisiunile lui.
Sa imi abandonez secundele in carca Timpului nemasurat, si sa ma infrupt din mierea necunoscutului….

Acum…

Poti?

SoulMates-large

Chiar şi întâlnirile întâmplătoare sunt rezultatul karmei… Lucrurile din viaţă sunt predestinate de vieţile noastre anterioare. Fiindcă nici în cele mai neînsemnate evenimente nu există coincidenţe.

Întâlnește-ma cu tine!

Dincolo de spațiu și timp,
Dincolo de neputință,
Dincolo de Rai și Iad….

Întâlnește-ma cu tine!

La granița dintre bine și rău,
La granița dintre noi și ei,
La granița dintre Acum și Maine!