La vie, la mort, l’amour

„Viața, chiar și când o negi, chiar și când o neglijezi, chiar și când refuzi să o accepți, e mai puternică decât tine. E mai puternică decât orice.” – Anna Gavala (O iubeam)

Reclame

Spovedanie (11)

 

… am vaga impresie că doar înscrierea mea la un curs intensiv de învăță-mă să uit de tine, ar mai reuși să-mi fluture alb, sfârșitul unui război mondial în plină desfășurare înăuntrul ființei mele. Cerul mi-e survolat constant de gânduri ce ţipă zdrențuit, potecile inimii îmi sunt permanent bătătorite de doruri albastre iar eu mă sufoc zi de zi dintr-o lipsă acută de tine. Aseară, după o lungă și extrem de dureroasă analiză sufletească, am aflat cu stupoare că îmi lipsește pacea unui apus ce mă găsea uneori în brațele tale, și-mi este aproape imposibil să continui un zbor schiop făcut într-o singură aripă ….

Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Ești extraordinar! Superb! Talentat! Ești … copil al lui Dumnezeu!

bcdc948adc37e110c35725508e3ee0bb.jpg

Ne întrebăm mereu, plini de îndoială: 

„Cine sunt eu să fiu genial? Cine sunt eu să fiu talentat? Cine sunt eu să fiu extraordinar? Cine sunt eu să fiu superb? Adorat? Iubit? Neprețuit? Cine sunt eu să reprezint lumea întreagă a cuiva?!”

De fapt … formulăm greșit întrebarea! Corect ar fi:

„Cine sunt eu să nu pot fi toate astea?!”

Sunt copilul lui Dumnezeu! Nu-i așa?! 

Deci, pot! Am dreptul de-a fi și extraordinar și superb! Și-atunci?! De ce mă privesc mereu din cel mai urât unghi?! De ce îmi desenez limitele, strâmb? De ce sunt primul care mă condamnă? 

 

Te-ai gândit vreodată ce ne înspăimântă mai tare? Propria noastră Lumină sau întunericul din noi?!

Haideee! 🙂

Fii superb! Talentat! Extraordinar! Genial!

Fii adorat! Iubit! Neprețuit!

Fii Lumină!

Fii copilul lui Dumnezeu!

Întrebare … întrebătoare! (5)

c264b7f97dbe1d430b5218e1702122c3.jpg

… Si dacă singura lecție pe care ne chinuim să o învățăm, de mii de ani … e ascultarea?! Abandonarea noastră ca entități, în brațele Universului?

Am fost, nu-i așa, izgoniți din Rai, pentru neascultare! Pentru încercarea noastră de-a prinde frâul vieții si de a stăpâni prin forțele proprii, lumea.

…privind mai de departe, viață noastră chiar asa pare ….o lecție …

Păi nu?! Ia priviți …

Când suntem mici, învățăm să ascultăm de părinți. Apoi … creștem, în perioada grădiniței, învățăm să ascultăm de educatori, apoi, mai departe, ascultăm de învățători, de profesori, de mama soacră, de soț/soție, de șeful de la muncă, de preotul parohiei, de primar … de președinte.

Revolta să fie principala cauză a călătoriei noastre nesfârșite pe meleagurile Terrei?!

Asta facem, nu-i așa?

Ne atacăm in fața legilor, fie ele scrise ori nescrise, facem botic si strâmbăm din nas, refuzând să ascultăm.

Ne facem de cap… dând, evident, cu capul…

Colecționăm vânătăi sufletești, ne smiorcăim, ne ridicăm împotriva firii!

Încâlcim destine și rătăcim în labirinturi gri, incapabili să mai zărim ceva dincolo de veșnica nemulțumire din dotare.

Până când și până unde?! – Iată formula magică a neascultării!

Cine poate ști?!

Eventual, schimbând macazul amărui și acceptând fără câr si mâr, mersul firesc al lucrurilor?

Pare greu …

(Până îndrăznim să ne abandonăm Universului)

Altfel, e floare la ureche! 😛

Rehab

6c72b5c9bed9b1a3457313639a7d1f44

„Ai uitat cine ești, ce poți, ce știi?

Hei, tu, pui de soare, ieși de sub nori!

E destul albastru pentru sufletul tău, și destul pământ pentru razele tale!”

Anca Florea

și … am să las iubirea necondiționată sa-și facă treaba.

Voi privi iubirea din cel mai minunat punct al inimii… și voi reuși!

( Măcar din când in când, la început …)

Dumnezeu ne-a așezat în piept, inima, transmițător de Lumină!

„expect nothing … appreciate everything!”

Să vă fie viata, numai dragoste! Fie ea de dat … sau de primit! 

Toamnă cu aromă de … vin! 

A început să-mi cadă frunzele …

Ieri una …. azi două ….

Mâine, poimâine, mă voi trezi în sufletul gol!

Totuși, ai să-mi spui că așa e toamna.

Un anotimp în care … ne cad toate visele!

Ne mor toate speranțele …

Nu te contrazic! Dimpotrivă! Uite!

Mă așez elegant în fotoliu … și-am să-mi torn un pahar cu vin.

Roșu. Neapărat, sec!

( cam așa a fost iubirea noastra … lipsită de gust … acră … pustie )

Da! Prima gură, o voi bea în cinstea ta și-a mea.

Apoi … îmi voi lua suficient timp, și-l voi savura până la ultima picătură.

În cinstea nebuniei de-a te îngrămădi printre boarfele, crezurile, necuvintele mele.

Îți trebuie curaj să-ți pregătești cu sânge rece, prăbușirea. Nu-i așa?

Am avut, slavă Domnului, ditamai doza!

 

Dacă-mi permiți, îmi voi aprinde și-o țigară.

( nu de alta, dar vreau să pot să-mi ascund în spatele fumului, emoția ineditului )

Mulțumesc.

Să tooooot vină tomna!