Pink silence

„Toamna, al anului ultim, cel mai frumos surâs.”

Anunțuri

Shut the fuck up!

Am primit de-a lungul vremii, mii de sfaturi, care mai de care mai bine intenționate. Luate separat sau luate împreună, cam toate duc înspre una singură. Una atotcuprinzătoare! Fii un om frumos! Nu. Fii frumoasă! Strălucește! Da… cam așa ar veni. Numai că io nu prea-s de-acord. Păi, și dacă vreau să fiu nervoasă? Dacă vreau să drăcui vreo zăludă sau vreun zălud care m-a călcat pe coadă?! Să mă abțin? De ce? N-am să mai fiu frumoasă?! Sau poate vreau să fiu caraghioasă! Plângăcioasă! Ciudată! Poate vreau să fiu o nebună care își cere cămașa de forţă, mai știi?!

Nu. Vreau să pot să rămân un om liber și spontan. N-am să fiu frumoasă. Și nici n-am să mă port fals, pitită în spatele unor măști sclipitoare. Am propria mea definiție care mă face să fiu uimitoare. Titirez înzestrat cu toane. Multe. În toate culorile curcubeului. Asta te nemulțumește?!

Spovedanie (14)

…În sfârșit am trecut peste. Peste noi. Dincolo de noi. Nu voi nega faptul că încă mă dor toate. Cum aș putea uita chinurile tale care au condus înspre acel teribil sfârșit. Veac! Dar îl accept. Și știi? Mi-a luat atât de mult să depășesc lipsa asta de tine, nu pentru că aș fi fost un om slab ci pentru că am crezut cu toată inima, în lumea noastră roz. Mi-a fost bine acolo. Am crescut în timp ce tu mă iubeai! 

(As vrea să știu că te mândrești cu mine)

S-ar putea să fi uitat unele lucruri – tu ziceai că într-o zi îmi voi uita pe undeva capul –  dar n-am să uit niciodată dragostea din glasul tău. A fost ca un leagăn ce m-a purtat dincolo de răutate, dincolo de invidie, dincolo de ură, dincolo de tristețe. Dincolo de orice.

Am trecut peste. Peste un trecut al nostru. Un duet absolut superb! Și știi? Am fost fericită! Iubirea ta mi-a potolit orice foame și mi-a stăvilit orice sete. Mi-ai fost nasturele lipsă, așa cum mai ziceai tu. Ți-am fost petecul de entuziasm și tinerețe. Ne-am încălzit sufletele reciproc și-a fost atât de bine!

Am trecut peste. Peste noi. Dincolo de noi. Si știi?! Voi rămâne cu gândul că în urma noastră, a rămas un plăcut parfum al iubirii. Iubire trăită dincolo de spațiu și timp!

Acasă la Nabab – Castel Cantacuzino – Bușteni

Castelul a fost finalizat în 1911, purtând semnătura lui Grigore Cerchez, la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul.

Spectacolul naturii

„Muntele este marea catedrală a pământului, cu portale de stânci, mozaicuri de nori, coruri de pârâie, altare de zăpadă, cupole etern scanteind de stele.” – J. Ruskin

Munții Bucegi – Cota 1400 – Sinaia (arhivă personală)