S.O.S

6fbb66a03b18a71f6c16a164179ffd08

În clipa asta e musai să-mi resuscitezi sufletul, altfel riscă să-și piardă pasul ce mă duce la tine.

Nu știu ce l-a apucat, pare că s-a îmbolnăvit subit.

Aș spune că e pe cale să fie doborât de un soi de lipsă de tine.

Bântuie ca o stafie rostogolind dorințe alandala.

Aleargă beat, își împiedică pasul, sughite a buze flămânde …

Mi-e teamă că va muri însetat de tine.

Prinde-i mână în mână ta.

Tiveşte-i apoi cărarea și poartă-l încet înspre tine.

Nu -l grăbi.

(L-am auzit mai devreme respirând a pustiu….)

Sărută-l când și când.

Știi tu … acolo unde i-ai tatuat în trecut un dor nesfârșit.

Vorbește-i blând …un sărut pe buze, apoi unul pe tâmplă.

Îmbrățișează-l strâns lângă inima ta. Dacă poți, amintește-i căldura pe care a simțit-o cuibărindu-și tot veacul în brațele tale.

Fă-i o cafea. Aburindă. Neapărat amară.

Reanimează-i surâsul cu blândețea glasului tău, apoi iartă-i promisiunile rămase în așteptarea unui altădată.

Știu. Îți picură greu și dorul și zâmbetul și speranța, dar azi … are nevoie de tine. Mâine ți le va returna inzecit. Pe toate.

Acum însă depinde cu totul de tine.

Restabilește-i emoția. Recuperează-i toate cuvintele și neapărat învață-l să respire din nou. Să te respire cu nesaț doar pe tine.

Anunțuri

Scrisoare de dragoste

„Chiar dacă fericirea mai uită de tine, tu nu uita de ea!”

Uneori, te văd sprijinit în visare, suflete…Alteori, te simt înecat într-o tăcere adâncă! Știu! Te sufocă lipsa unor inimi …

(Și pe mine!)

Dar rogu-te … respiră! Umple-ți plămânii cu speranță și mergi înainte!

(Inaintea mea, in dreptul meu, nu contează! Doar mergi înainte!)

Suntem părți ale aceluiași întreg. N-am putea exista, unul în lipsa celuilalt. Așadar …Respiră! Mă lași fără aer … 

(Nu vezi cum mă sufoc?!) 

Respiră! Încă o dată!… Și încă o dată! Nu te opri! Măsoară-mi secunda, minutul, ceasul … în metri cubi de oxigen… Mulțumesc! Acum … iubește! 

(Da… știu că inima si cu tine, ați rupt orice legătură…)

Nu-mi pasă! Reintregiti-vă!

M-auzi, suflete?!

Să se facă lumină …! Vreau să-mi fie cald…! Nu pricepi?! Vreau o primăvară eternă cam … peste tot! 

Îți amintești?

„Împreună! Și niciodată, separat!”

Haide! …Ridică-te de jos! Culege-ți buchet – lacrima – și suflă-ți cât mai în larg, neputința și durerea!

(Gata! Știu …)

Umple-ți privirea de verde… Mă rog, de-albastru .. prea puțin importantă culoarea, acum! …te las pe tine să-o alegi! O singură pretenție pot avea și eu, zic… 

M-auzi, suflete?

Nu-mi sta posomorât! Nu mi te colora, sobru … Nu-mi sta, palid … și nici incercănat! Strălucește! 

Te vreau … viu! 

Promisiune

Te voi iubi în taină, într-o tăcere lipsită de parfumul respingerii … 

Într-o singurătate a mea, ferită de ochii lumii, absolvita de orice vină, unde îmi vei aparține cu totul, doar mie și nimănui altcuiva…

(Așa voi face.) 

Te voi adora în gând, sub bolta unui cer pustiit … și te voi îmbrățișa dincolo de spațiu și timp … 

Știai ca in spatele dorințelor, există un câmp … un spațiu în care timpul stă in loc? Unde visul capătă contur? 

Acolo …e un tărâm în care putem îngenunchea și săruta pământul …Iubind. Cuprinzând în brațe, strâns, inima celuilalt. 

…………………………………….

Te voi întâlni acolo!

Dezechilibru? Strict interzis!

d17d88e10f6939d367bec8c6d435bfa3

(… totul trebuie măsurat.)

De la zborul fluturilor din dreptul inimii, până la cel mai neînsemnat fir de praf.

De la cel mai dulce zâmbet, până la cea mai amară lacrimă.

(Totul trebuie cântărit cu mare grijă.)

Balanței ii este interzis să încline fie și cu un miligram în plus, intre fericire ori înspre tristețe.

Da … ai putea să nu mă crezi! Totuși, întoarce-ți privirea înspre Viata o secundă …

Vezi cum își împarte meticulos clipele?

(așează o zi alba aici … o noapte neagra, acolo …)

Până și Cerul, ne-acoperă cel mult până la glezne. Privește-l!

(Dacă ar încerca să ne învelească, spre exemplu, până dincolo de bum-bum, plapuma de nori, n-ar ajunge decât cel mult unui sfert de veac, și-apoi o goliciune ar pune stăpânire peste jumătate din noi …)

Totul trebuie măsurat.

De la bună, ce faci?, pana la n-aș mai ști sa trăiesc fără tine.

De la valul de lapte al marii, până la cel mai înalt gând.

De la Steaua Polara, până la răscrucea ce duce timid înspre tufa pictată cu mure.

 

Totul trebuie cântărit cu mare grijă.

Un dezechilibru, ar fi de neacceptat, zic!

Fără tine…

Este adevărat, trăim o emoție stranie, departe de orice lucru obișnuit. Dar noi … nu avem o dragoste obișnuită, nu-i așa? Intre noi, e pură magie!

Sunt captiva unor bătăi de ceas.

Pot face, cel mult un pas înspre ieri și maxim un gând timid înspre mâine.

Cerul îmi stă cortină grea deasupra frunții, iar conditiile atmosferice de aici, sunt irespirabile.

Circa 5000 de metri cubi de dor imi strivesc secundele, unele în brațele celorlalte ….

Respir greoi, visez pe bucăți.

Abia dacă pot zări ceva dincolo de noi

O beznă grea îmi acoperă speranța, iar sărutul tau îmi provoacă o sete nestăvilită.

Trupul meu duce o revoltă stranie și-ți strigă îmbrățișarea într-un glas sugrumat.

Recuperează-mă.

Mi-aduci te rog, șoapta înapoi?!

(Mi-e frig fără tine)

Așaz-o în dreptul urechii. Exact acolo.

Mulțumesc!

Rămâi o secundă – poate două – in dreptul buzelor apoi.

Vreau să aud zborul unui fluture …

Dacă poți, amână-i freamătul cu o milisecunda în plus …

Mi-e așa de doooor de tine!

Same story … all over again!

fd5618ac10c64267b9c151dfac8cbcfb

„Viaţa însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăiești ca pe ceva magic.”

 

De-ar fi sa pot sa-mi trăiesc din nou viata, aproape ca n-as schimba nimic.

Eventual, i-as schimba încălțările Timpului.

(strict sandale)

Poate asa, m-ar purta mai des, înspre Soare ... știu eu?!

In rest … nimic nu s-ar schimba!

Mi-as plimba sufletul spre aceleași brate,

Mi-as odihni privirea, iubind același flori …

As respira cu mare drag … fix aceeași inima,

Si … în mod sigur, as plimba dorul de la mine la tine, în același personal bătrân … plin de glasuri, de gânduri, de oameni.

 

Sunt aproape sigura ca as răsturna situații, cu aceeași eleganta! Da …

Mi-as da pe buze cu același sărut,

As îmbrățișa timid același trunchi,

Si as soarbe cu același nesaț … o cafea fierbinte, amara!

 

In mod absolut excepțional … as reuși – poate –  sa nu ma îndrăgostesc de tine.

Sau poate … ți-as cădea la picior, într-un spațiu mai potrivit, sărind astfel peste gustul dezamăgirii.

Cine știe?!

Totuși … De-ar fi sa pot sa-mi trăiesc din nou viata …

Aproape ca n-as schimba nimic!

Te strădui?!

image

 

Desenează-mi ditamai luna pe cerul gurii,
…. o vreau albastra cu ochi căprui!

A…sa o faci neapărat sa zâmbească!

Daca-i trista, decupează-i lacrima într-un pahar de vin și stropește-i coltul genei cu praf gălbui…

Spune-i ca poate fi regina nopții în fiecare seara, dar ziua…
Ziua, vreau sa fie zâna mea!

Vreau sa-mi stea martora secundelor în care zbor în cârca zmeului, despicând vata de zahar a norilor, în mii de fluturi imaculați.
Vreau sa-mi susțină pe vârful degetelor, entuziasmul drumeției fără sfârșit,
Sa-mi fie frunzișul crud al primăverii… și omătul pufos în miezul iernii.

( Vom respira sincron, toate iubirile…)

Desenează-mi ditamai luna…
Pune-i pe buze ruj trandafiriu iar în sprâncene, sădește-i spice de grâu….
Daca nu ți-e greu, lipește-mi ici și colo steluțe.
… da-le un luciu argintiu!
A… sa o faci neapărat fericita!
( zânele sunt întotdeauna fericite )

Desenează-mi ditamai luna…
De jur împrejur, colorează-mi oceanul vălurit în nuanțele toamnei!
Da! Vreau sa respir arămiul ei inconfundabil!

Desenează-mi ditamai luna…
… o vreau cu brate puternice! Blande și puternice!
Știu! Mai greu… Dar te rog eu, încearcă!
Vreau sa ma ma sufoc, abandonând și ultima gura de aer, într-o îmbrățișare…
Îmbrățișarea ei!

Daca poți!
Daca nu … zdrobește-mi praf de creta și ninge-mi visele pe trotuarul din fata casei!
Așează-mi cerul deasupra capului și lasă-mi timpul sa umble hai-hui!

Din plictiseala, la un moment dat, îmi va desena el …
Harta unui vis în care, luna mea albastra cu ochi căprui, va zgudui cerul!
Nu cu tunetul unui fulger ci cu un zâmbet îndrăzneț … cu click!
Am nădejde!