Homosexualitatea – un fapt și nu o cale

Despre (homo)sexualitate s-a vorbit în lung și-n lat de-a lungul vremii. Pornind de la cuvântul biblic și terminând cu părerile vecinului și-a prietenei/prietenului, această orientare sexuală a fost și este considerată anormală. Dragostea poate îmbrăca multe forme, dar este exclus sau mai degrabă îi este interzis s-o îmbrace pe aia în care un el și un al el, ori o ea și o alta ea, se iubesc.

În ultima sută de ani, oamenii au definit homosexualitatea ca o preferință sexuală (asemănătoare unei preferințe pentru vinul alb în locul celui roșu), ca un dar din partea zeilor care îi oferă unei persoane înțelepciune și puteri de vindecare, ca un păcat înfiorător, o boală mentală sau pur și simplu un element al diversității umane.

În America precolumbiană, persoanele care aveau o orientare sexuală diferită de a majorității primeau un statut special, uneori unul privilegiat, alteori nu. La azteci și israeliți ceea ce conta era reproducerea sexuală, orice altă formă de exprimare a sexualității fiind interzisă și pedepsită.

În unele societăți precum Grecia antică, genul unui partener sexual era mult mai puțin important decât alte atribute precum statutul social ori vârsta. În acest caz, homosexualitatea era privită ca fiind o conduită normală, obișnuită, legitimă, fiind considerată chiar o formă de iubire superioară heterosexualităţii, neatrăgând atenția cu nimic, așadar nu era nevoie să fie găsit un termen specific pentru a o descrie.

Ulterior, „antichitatea târzie a marcat o cotitură decisivă în concepţiile şi în practicile sexualităţii în Occident. După perioada greco-latină, când sexualitatea, plăcerea trupească sunt valori pozitive şi când domneşte o mare libertate sexuală, se instituie o condamnare generală a sexualităţii şi o reglementare strictă a exercitării ei. Principalul agent al acestei bruşte schimbări este creştinismul” (Vlăduț, 2004 apud Jacques Le Goff, 1981)

În Evul Mediu homosexualii erau considerați a fi periculoși, păcătoși, inamici politici, eretici, bolnavi mental, „scursuri” ale societății, criminali. Biserica a sancționat sever acest gen de conduită, dogmele sale devenind legi prin care homosexualitatea era considerată un delict extrem de grav și pedepsită drastic – prin ardere pe rug, castrare, spânzurare de organele genitale, moarte. În Epoca Renașterii lucrurile au rămas neschimbate, însă Iluminismul a adus, spre sfârșitul acestei perioade, o mai mare toleranță.

În a doua jumătate a secolului XX încep să se producă schimbări importante în privința atitudinilor legate de homosexualitate odată cu adoptarea anumitor documente internaționale precum: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Recomandarea nr. 924, Despre discriminarea homosexualilor adoptată de Consiliul Europei.

Deși pe parcursul umanității au fost făcute progrese considerabile în privința atitudinilor sociale și politice referitoare la homosexualitate, într-un fel putem spune că suntem abia la început.

Mulți oameni nu cunosc cele mai elementare noțiuni care explică acest fenomen, însă își impun propriile opinii personale ca și cum ar fi adevăruri științifice, încercând să îi convingă și pe ceilalți cât de multă dreptate au, mizând pe vulnerabilitățile celor care se tem de Iad, sau celor mai puțin cunoscători.

Sigmund Freud consideră că toți oamenii se nasc bisexuali și că devin homosexuali sau heterosexuali în funcție de anumiți factori care le condiționează dezvoltarea, de interacțiunea cu părinții sau alte persoane. Freud este de acord cu Ellis că orientarea homosexuală nu ar trebui considerată o formă patologică. Psihanaliștii care i-au urmat nu au împărtășit însă punctul lui de vedere. Sandor Rado a privit homosexualitatea ca pe o evitare fobică a sexului opus cauzată de interdicții parentale privind sexualitatea în perioada copilăriei. Paul Friedman și Edmund Bergler considerau necesară terapia pentru „vindecarea” celor care suferă de această boală iar vizunea lor era împotriva homosexualității.

Sincer, n-am nimic impotriva acestor oameni. A fi homosexual ori heterosexual ori bisexual ori Dumnezeu mai știe cum, e fix ca si cum ai spune că ești stângaci ori dreptaci. Nu e o alegere conștientă, e un fapt în sine. Nu-ți poți schimba orientarea sexuală doar pentru că așa dorește societatea, așa cum nu te poți educa să devii dreptaci doar pentru că majoritatea s-au născut așa. M-am născut stângace si-am luat bătaie zi de zi în școala primară, doar pentru că o idioată n-a putut accepta asta. M-a lovit cu arătătorul în palma stângă până mi-a amorțit-o apoi m-a trimis în banca mea, mi-a pus stiloul în mâna dreaptă și mi-a urat succes. Am scris cum a vrut ea. Când a vrut ea. Dar asta n-a schimbat cu nimic instinctul meu înnăscut de-a apuca lucrurile cu mâna stângă, de-a mă hrăni cu mâna stângă ori de-a duce la bun sfârșit orice altă activitate zilnică, ajutându-mă de aceași mână nepotrivită. Tot ce a făcut ea a fost sa-mi strice frumusețe de scris pe care nu l-am mai remediat de atunci încoace.

Chiar si așa, continuăm să-i educam pe ceilalți după propriile noastre reguli, nu-i așa?

Ia gândiți-vă un pic pornind de la povestea mea și stiloul. O persoană cu orientări sexuale altele decât ale tale o fi de-acord oare să îi te bagi tu ca chiloții în cur în viața lui așa cum o simte el pornind din interior spre exterior?? Da! Îl poți obliga să facă exact ca tine și chiar o faci dar n-ai să poți să-i schimbi instinctele ori plăcerile. Și dacă te gândesti bine nici ție nu ți-ar conveni să procedeze el cu tine în felul ăsta. Ar fi nepotrivit, nu-i așa? Te-ai simți marginalizat, neînțeles, forțat și nefericit.

„Pot fi persoanele homosexuale niște părinți buni?” – iată întrebarea!!

In primul rând, este important de înțeles faptul că orientarea sexuală a părintelui nu dictează orientarea sexuală a copilului! Să fie clar pentru toată lumea.

Copiii părinților homosexuali au la fel de multe șanse ca și cei care cresc în familii heterosexuale să aibă o orientare de tip homosexual (Allen & Burrell, 2002).

În plus, a fi sau nu un părinte bun nu ține de orientarea sexuală, ci de alți factori mult mai importanți. A crede că o persoană homosexuală nu poate fi un părinte bun doar din acest motiv este o idee bazată pe multitudinea de prejudecăți și credințe iraționale dominante în societate.

Asociația Americană de Psihologie arată că în urma studiilor efectuate pe grupuri de copii crescuți de părinți homosexuali versus copii crescuți de părinți heterosexuali nu au fost găsite dovezi care să ateste diferențe în dezvoltarea lor privind inteligența, adaptarea socială, adaptarea psihologică și relațiile interpersonale.

Patterson (1992) demonstrează același lucru – că nu există diferențe semnificative din punct de vedere statistic între aceste două grupuri de copii la nivel de abilități sociale, sănătate mentală sau adaptare.

Așadar, în loc de concluzii, aș adăuga cam așa:

Homosexualii au fost marginalizați, persecutați, exilați, închiși și omorâți de-a lungul timpului. Ura și stigmatizarea îndreptate împotriva lor îi determină pe mulți dintre ei să se confrunte cu o criză a identității – se ascund, le este rușine cu cine sunt, nu se pot accepta, se simt vinovați, rușinați ori își poartă rănile emoționale vreme de mulți, mulți ani.

Ura față de homosexuali este irațională și nejustificată.

Discriminarea, intoleranța și stigmatizarea încă există, represalii legale încă există, agresivitate și violență încă există, privarea de anumite drepturi încă există. Înainte de a ne defini calitatea și valoarea umană în funcție de orientarea noastră sexuală, apartenența la o anumită etnie, rasă ori religie, ar fi bine să o definim mai degrabă în funcție de felul în care suntem noi ca oameni, indiferent de toate aceste aspecte!!!

Nu este nimic rușinos, imoral sau de condamnat în ceea ce privește homosexualitatea. Ceea ce este într-adevăr problematic este faptul că după atâția sute de ani de evoluție și descoperiri științifice, mulți oameni sunt încă tributari unei gândiri învechite!!!

În încheiere doresc să mai spun un singur lucru… pe viitor, atunci când vă intersectați viețile cu ale acestor oameni „anormali” să încetați să-i mai judecați atât de aspru. Sunteți nedrepți dincolo de orice argument ați fi capabili să aduceți!

Vă îmbrățișez cu mare drag pe toți, fără nicio excepție! 🤗

Reclame

58 de gânduri despre „Homosexualitatea – un fapt și nu o cale

  1. „Ura față de homosexuali este irațională și nejustificată”. – perfect adevarat! Nu vad de ce am judeca oamenii dupa natura lor. Cand privesc in jurul meu ma ingrozesc de modul cum aleg sa actioneze oamenii, chiar daca cei mai multi dintre ei sunt heterosexuali. Cred ca ar trebui sa ne preocupe, ce fac oamenii dincolo de dormitorul personal, pentru ca asta e ceea ce ne influenteaza in cele din urma viata, nu orientarea sexuala a celor din jurul nostru.
    Cat despre stangaci si dreptaci, duc o lupta crancena cu parintii care isi chinuie copiii stangaci sa scrie cu mana dreapta. Personal, am doua nepoate gemene, una dreptace. alta stangace. Intotdeauna sa nu o incomodez pe cea mica( pot spune asa, nu, din moment ce a venit pe lume cu sapte minute mai tarziu decat sora ei 😀 ) atunci cand desenam impreuna sau cand suntem la masa si am grija sa ii dau obiectele de care are nevoie in mana stanga.
    O zi buna, Rhea!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Încă e delicat subiectul. Din cauza unor limite peste care mulţi nu pot sau nu vor să treacă. Până la urmă, cât timp nimeni nu deranjează pe nimeni, nu văd unde ar fi problema. Dar lucrurile nu stau atât de simplu. Vor mai trece nişte ani până când asta nu va mai fi subiect care să împartă taberele în două sau mai multe părţi.

    Apreciat de 2 persoane

    • Te-aș intreba, Potecuț, din ce prisma ai folosit expresia „cât timp nimeni nu deranjează pe nimeni, nu văd unde ar fi problema”. Fac asta dintr-un motiv foarte simplu. Nu te gândi că ai fi greșit tu în vreun fel. Nici poveste! Dar am vrut să scot în evidență faptul că expresia asta pe care ai folosit-o și tu mai sus, este omniprezentă din vocabularul nostru, al heterosexualilor, atunci când vine vorba de ei, homosexualii. Și știi ce mă irită maxim? Faptul că ăștia, nu bat străzile de-a lungul si de-a latul să ne interzică nouă să ne exprimăm în vreun fel. Dimpotrivă. O facem noi! Deranjul este, vezi, în tabăra noastră.
      Avem încă o doză mare de gânduri moștenite și învechite care nu ne vor da liber la o gândire a noastră proprie mulți mulți ani de acu înainte!

      Apreciază

      • Hai să mutăm discuţia spre altă zonă, că mi-e teamă că deşi eu nu am nicio problemă cu nimeni, tocmai ideile astea moştenite ar putea face să intru pe un teren minat şi fără să vreau, să nu mă fac înţeleasă.
        Atât timp cât eu nu-l servesc pe un vegetarian, musafir la mine-n casă, cu un cotlet de porc, aş avea pretenţia să nu-mi ţină teorii despre cât de naşpa sunt eu că am salam în frigider. E vorba de respect reciproc.
        Cât timp nimeni nu deranjează pe nimeni, se referea la cei care mărşăluiesc dezbrăcaţi pe străzi ca să ceară drepturi. Drepturi pe care le au, oricum. Sigur că şi dacă ar face asta un heterosexual ar fi la fel. Cumva, unii, poate puţini, atrag partea aia negativă.
        Sunt extrem de mulţi gay care se respectă şi care se acceptă şi asta se vede din felul lor de a fi. Ăia nu umblă-n fundul gol să strige că ei merită respect pentru că sunt normali. Sigur că sunt normali, sigur că nu e nimic greşit la ei. Dar vezi, şi cei care protestează împotriva legilor justiţiei au dreptul să o facă. Dar când între ei sunt 10 violenţi, deja nu mai ok, deja deranjează. Ăia 10 care din păcate pot pune etichetă.
        Deci deranjul nu era din punctul meu de vedere în tabăra mea, creat de ei. Eu nu-i împart pe ei în nicio tabără. La mine nu există ei şi noi. La mine există unii care…
        Şi acei unii, poate puţini, ăia vocali sunt cei care cred că noi toţi suntem împotriva lor. O prostie! Există printre noi unii care… dar nu toţi.

        Apreciat de 3 persoane

            • 100% de acord cu comentariul fain al Potecuței! Multe dintre reacțiile oamenilor sunt stârnite de acei exhibiționiști care prin manifestații ostentative mai mult rău fac, decât bine. Îmi amintesc că am văzut într-o vară, la mare, celebra „Liberty Parade”. Erau părinți care puneam mâna la ochii copiilor, căci era de groază ceea ce se înfățișa în fața ochilor lor. Și nu exagerez deloc. Chiar nu are nimeni nevoie de așa ceva. Iar despre viața privată…. fiecare răspunde pentru sine și pentru alegerile sale.
              Numai bine, dragă Rhea!

              Apreciază

          • Salame, ecleruri, păharuri de… ceva acolo… eu la muncă şi acum fomistă (că nu am apucat să mănânc nimic) şi mai vorbim de discriminare? Păi asta e tortură pe faţă, zău!
            Ziceţi că salamul e făcut în ciuda la duşmani? Aseară am făcut o excursie cu telecomanda prin 45 de posturi, pe repede înainte. N-am fost însă atât de rapidă încât să nu prind un început fabulos de melodie „buzunarul meu vorbeşte”. Cred că salam era, nu-s sigură, îi cam încurc dar cred.

            Apreciază

            • A fost la logoped buzunarul ăstuia pare-se, de vorbește deja. Al meu doar boscorodește. Bănuiesc o nemulțumire la origini dar nu înțeleg nimic așa că n-am nicio obligație. Continui cu salam, deci…
              Tu ai grijă de unde primești o felie, dacă se întâmplă să fie de pe la Rhea, o să rămâi la fel de fomistă, le preferă pe alea transparente. Tortura îți va fi în formă continuată.

              Apreciază

            • Aş fi mizat pe faptul că se subînţelege că toate formele sunt scrise greşit intenţionat. Că în context, vorbind despre manele şi despre versurile lor, de unde a şi plecat ideea cu Salamul, nu mai e nevoie să explic gluma. Dar vă mulţumesc pentru corectură. Ştiu că pluralul substantivului salam e salamuri şi nu salame, ştiu şi că substantivul neutru pahar are o singură formă acceptă la plural şi anume pahare, nicidecum păharuri.
              Apreciez persoanele care respectă limba română şi nu e nicio urmă de ironie aici. Mulţumesc!

              Apreciat de 1 persoană

            • pai, asta e, de aici am pornit si eu…nu toate formele sint scrise gresit: „ecler” chiar are forma de pl. „ecleruri” si nu „eclere”. intentia mea nu era sa va dau o lectie de limba romana si-mi pare rau ca v-am suparat. chiar daca nu se vede, am (sub)inteles si gluma, iar ironia nu-si are rostul… 🙂

              Apreciază

            • Nu m-aţi supărat absolut deloc! Tocmai de aia am vrut să subliniez că nu am fost ironică, să nu credeţi asta.
              Cu ocazia asta am învăţat ceva: am consultat dexul şi se pare că sunt acceptate ambele forme de plural. Vă spun sincer, eram convinsă că singura corectă e eclere. Dar şi ecleruri e acceptă de dex. Asta nu ştiam. Tocmai de aia am folosit ecleruri, sigură fiind că e greşită.
              Mă supără răutatea şi jignirea gratuită. Dar nu mă pot supăra când cineva mă corectează la modul frumos. Chiar şi dacă am dreptate, când se poate discuta civilizat, nu e loc de supărare. Ca acum. Mi-a făcut plăcere discuţia, nu am de ce să mă supăr.
              O zi frumoasă vă doresc!

              Apreciază

        • pentru forme corecte, consultați DOOM2 și nu DEX-ul, care este explicativ (din nou, nu vreau să vă dau nicio lecție de gramatică). știu însă că toată lumea, inclusiv eu – pentru că, dacă aș spune „ecleruri”, aș risca (culmea ironiei!) să fiu corectată de cineva 😀 -, folosește forma „eclere” care nu este acceptată de DOOM2, dar care, probabil, peste un timp, va deveni normă, pentru că uzul impune regula. o zi frumoasa vă doresc și eu!

          Apreciază

  3. Dacă ne raportăm la Grecia antică, înțelegem că societatea modernă nu a făcut altceva decât să involueze pe acest subiect, după cum arată informațiile aduse de tine care spun clar că nu ” îndeletnicirea” sexuală are un rol decisiv în a defini o persoană. Încă n-am înțeles noi asta.
    Bine documentat articolul tău, Rhea. Imi place. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • 😀 Da. Aici e „buba” … în felul învechit al gândirii noastre, care moare ea dacă nu gândește așa cum o fac alții! Ne temem să călcăm dincolo de dunga asta trasată din oficiu!
      Așadar, aprob spusele tale. Ne aflăm din păcate într-o fază a involuție noastre intelectuale, daca nu suntem capabili să acceptăm că suntem miliarde de inși diferiți doar pe planeta asta, sa nu mai vorbim de faptul că nici nu se pune problema să fim noi buricul universului.

      Apreciat de 1 persoană

  4. Unitate în diversitate, înseamna acceptarea semenilor dincolo de aparente, sex, culoare, vârsta, orientari, traditii si obiceiuri, credinte, nivel social, pregatire sau coeficient de inteligenta (IQ). E loc pentru toti sub Soare, iar dragostea neconditionata, nu pune conditii pentru a se manifesta si oferi semenilor.
    A nu se confunda însa, Dragostea Absoluta, pura, cu atractia materiei, pofta, placerea si satisfacerea instinctului primar sexual, indiferent de forma si aspectele în care se manifesta acest instinct (necesitate fiziologica). Zic si eu ! 🙂
    O seara faina tuturor, chiar si (homo)sexualilor !

    Apreciat de 1 persoană

    • După parerea mea ai anulat toată afirmația inițială ” fiecare e liber…” cu expresia „mamă și tată de sexul potrivit”. Pierzi din vedere că acel fiecare nu vine aterizat, adult, din alta planeta printre noi ci este la origini un copil ajuns adult.

      În același timp, studiile arată că…Un studiu condus de cercetători afiliați Institutului Williams, Universității din Amsterdam și Universității Columbia și publicat în aprilie 2016 întărește ideea că nu există diferențe între copiii crescuți de cupluri heterosexuale și cei crescuți de cupluri homosexuale în ceea ce privește starea generală de sănătate, dificultățile emoționale, comportamentul de adaptare sau comportamentul de învățare. Din contră, un studiu lansat de Universitatea din Texas sugerează că părinții de același sex petrec mai mult timp cu copiii lor decât părinții de sex opus. Studiul, realizat pe un eșantion de 40.000 de părinți, arată că familiile formate din două mame petrec cel mai mult timp cu copiii lor, chiar cu 40% mai mult decât media. Autoarea studiului, Kate Prickett, spune: „Concluziile noastre sprijină argumentul conform căruia atenția pe care părinții gay o alocă copiilor lor este la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă, ca și în cazul cuplurilor hetero”.

      Performanță școlară

      Analizând un set de date reprezentative pentru întreaga populație americană a copiilor crescuți în familii gay (date obținute la recensământul din 2000), sociologul Michael Rosenfeld de la Universitatea Stanford a ajuns la concluzia că acești copii parcurg ciclul școlar primar în exact același ritm ca și copii crescuți în familii heterosexuale.

      Lucrând cu un grup de 44 de adolescenți între vârstele de 12 și 18 ani care au crescut în familii gay și cu un grup analog de 44 de adolescenți care au crescut în familii heterosexuale, psihologii Jennifer Wainright, Stephen Russell și Charlotte Patterson nu au găsit nicio diferență între cele două grupuri din punct de vedere al performanței școlare (note, probleme cu profesorii etc.). De asemenea, nu a fost identificată nicio diferență în nivelul de încredere în sine sau în tendințele spre depresie sau anxietate.

      Și se poate citi în continuare, mai multe date și informații, în wikipedia

      Apreciat de 2 persoane

      • Eu pesemne am citit alte studii, care arata probleme de adaptare sociala, comportamente deviante si probleme de identitate la copiii din cupluri homosexuale. Dar … lasă studiile. Imaginează-ți un puber dintr-o familie cu părinți homosexuali, la școală, marginalizat și ridiculizat pentru că este altfel decât restul. Copiii și adolescenții pot fi foarte cruzi unii cu alții.

        Apreciază

        • Din păcate cu toții avem problemele enumerate de tine. Nu doar ei. Deci nu-i ăsta un criteriu ce poate face diferența.
          Îmi imaginez, da. Iată: imi duc copilașul, în vârstă de 2 ani, la creșă. Poți să-mi spui care ori câți dintre colegii lui îl pot ridiculiza că la ora 16 a venit cealaltă mămică să-l ia acasă? Nu poți. Pentru că ridiculizarea nu i ceva înnăscut ci dobândit. Așa încât în momentul în care va veni ridiculizat acasă, voi ști că tu, care ai copilul în aceeași grupă cu al meu, ai spus așa, ca fapt divers, la cină, în prezența copilului tău: „e de preferat (zic și eu) ca micuțul lucillettei să se dezvolte într-o familie nucleară, cu mamă și tată de sexul potrivit”. Și apoi va urma o dezbatere pe tema asta, a sexului nepotrivit din familia mea. Cred că cina este cel mai nimerit moment, mai ales dacă e și weekend și mai sunt invitate câteva cupluri (cu sexul potrivit, desigur). Cu copiii lor, cu tot.
          Nu-i așa că putem spune liniștiți apoi că sunt cruzi copiii și adolescenții?

          Apreciat de 2 persoane

          • Imi pare rau ca nu ne intălnim la o vorbă; cred că ne-ar prinde dimineața. Extrapolând… recunoști că micuțul tău este produsul influențelor tale educaționale? Sigur că da. Recunoști în micuțul tău comportamente pe care le imită de la tine sau taică-său? Sigur ca da… Copilul va purta toată viața ăstia 7 ani „de acasă” , cu amprenta lor cu tot. Cam asta e ideea. Și ca să glumim un pic…mă întrebam cum vine cu complexul lui Oedip în cuplurile de homosexuali.

            Apreciază

            • Micuțul meu nu va fi niciodată doar produsul educației mele. Ce simplu și ce sigur ar fi să fi fost așa. Sau oricum, liniștitor.
              Eu îl pot învăța multe, desigur. Și o și fac. Nu i asta o garanție că el va deveni ceea ce am proiectat eu să devină. Vei fi de acord, presupun.
              Cei 7 ani de acasă nu prea sunt o garanție în mai nimic din ce urmează să facă în viață. Să nu uităm că nu aduce anul (chiar și șapte fiind ei) ce aduce clipa. Îi poți prezenta, despre subiect, tot ce vrei tu să-i prezinți, el va asculta și, la momentul potrivit, cănd va veni vremea unei astfel de trăiri, o va face în stil propriu. Dictat dinăuntru. Nu dinăuntrul creierului pe care i l-ai mobilat tu. Nu-i singurul conductor al unui trup. Știi ce-i vei fi insuflat tu, cu educația ta spre heterosexualitate? Rușinea pentru propriile-i „porniri”. Într-adevăr, ți-ai pus amprenta.

              Apreciat de 2 persoane

            • Cu alte cuvinte nu există diferențe între un copil educat bine și unul crescut cum dă Domnul. Vor avea comportamente similare, independent de ce au vazut acasa? Eu mă îndoiesc. Si, să știi… „pornirile” nu apar din senin. În fine… despicăm firul în patru.. Sunt mulți factori de luat în seamă.

              Apreciază

            • Diferențe sunt și între copiii aceleași familii, familie care a aplicat aceeași educație tuturor.
              Eu vorbeam despre garanții. Ele nu există, oricâte fire am păstra nedespicate. Pornirile, după cum se vede lesne și din denumire, sunt un ceva ce vine din interior. Un impuls. Sigur, îl poți controla. Prin educație, etc…

              Apreciază

    • Pot să fiu de-acord cu tine. Și pot sa nu fiu. Uite de exemplu, copilașul meu sau al tău, caz in care ai si caz in care vei avea pe viitor. Cum pui problema dacă vine el la tine și-ți spune ca iubește pe cineva de același sex. Pe cine a copiat? Pe mine ori pe tine? Sau își exprimă propriile trăiri interioare?

      Apreciat de 1 persoană

  5. eu spun ca un copil ar trebui sa aiba cel putin o mama, a carei orientare sexuala nu prea conteaza…doi tati sint prea multi. si acum, barbatilor – hetero sau gay -, puteti sa aruncati cu pietre

    Apreciază

  6. Este un subiect destul de controversat, delicat …dar adevărul il va judeca Dumnezeu nu noi Eu nu vreau să intru în polemică cu nimeni, dar nu sunt de acord ca aceste cupluri să înfieze copii, nu este benefic. Să nu uităm că temelia unui om se pune în primii ani de viață. Ce vede la părinții aia va face și copilul.Asta este dovedit de psihologi. Cum se va mai înmulți omul? Ce turnură va lua societatea, că despre familie nu mai poate fi vorba. În rest este alegerea lor. Nu am drept să judec pe nimeni, căci are cine să-i judece.Cineva care ne va judeca pe fiecare dintre noi. Cred asta. Dar până atunci, să nu uităm să trăim frumos, să ne îngăduim unii pe alții :), O zi frumoasă îți doresc draga mea 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  7. Pingback: 71 de ganduri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s