Spovedanie (15)

Îmi doream să nu poți trăi fără mine.

Știu, am fost egoistă până în măduva oaselor. Dar te iubeam! Erai unicul motiv pentru care viața mea își merita fiecare clipă. Și o merita cu vârf și îndesat. Ai reușit să-mi transformi existența într-o simfonie de culori vesele. Indragostita pământului, mai știi?! Îți iubeam râsul, privirea, blândețea, pasiunea, discreția, veselia, neclintirea, determinarea… Iubeam felul în care îi tratai pe ceilalti, iubeam dragul tău pentru dans, vocea gravă când fredonai melodia noastră, felul în care mă îmbrățișai, buzele tale atingând urechea mea, tremurul din glas când mă puneai să-ți promit că voi fi fericită toată viața, ochii tăi absolut superbi și veselia nelipsită de-a lungul zilei… Și știi? Iubeam trupul tău, de la un cap la altul! Nu-i găseam cusur… De ce ți s-a părut mereu că fabulez, n-am să știu niciodată. Îmi plăceau buzele în mod special. Da … Mi-au dăruit cele mai fierbinți săruturi ever. Au trezit în mine trăiri despre care n-aveam nicio bănuială că ar exista înăuntrul meu.

Și îți iubeam părul absolut superb. Și-mi plăceau teribil, șoldurile tale, și brațele făcute parcă să mă cuprindă doar pe mine în interiorul lor. Ah! …și cât mai iubeam să-mi ascund nasul în hainele tale! Miroseau mereu a Rai. La fel ca tine…

Îmi plăceau toate, toate!

Am fost – și încă sunt – un om fericit. Fericit că te-a avut alături!

Reclame

14 gânduri despre „Spovedanie (15)

  1. Îmi părea rău de timpul trecut al verbului din textul acesta atât de încărcat de iubire. Dar ai făcut lumină la sfârșit cu „sunt” iar eu îți doresc să-l conjugi mereu la prezent, și în viitor. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. Iubirea adevărată asta presupune, dăruirea sufletului. Când iubeşti pe cineva cu toată fiinţa e ca şi cum i-ai spune fără să te gândeşti la consecinţe: ,,Ia-l ! De acum înainte nu-mi mai aparţine mie. Acum e al tău şi poţi face tot ce doreşti cu el. Îţi ofer sufletul meu, e tot ce am mai de valoare şi trăiesc cu speranţa că vei şti ce să faci cu el.”
    Important e că, de fiecare dată când iubim, îi oferim celuilalt sufletul şi nici măcar nu ne temem. Poate că dacă ne-am teme nu l-am mai oferi şi deci nu am mai iubi. Dar până atunci… Îţi ofer sufletul meu, e tot ce am mai de valoare!
    „Sufletul pereche este acela care te face sa simti ca traiesti.” (Richard Bach)
    PS Dacă ar fi să aleg din nou, tot pe iubirea mea aș alege! … :)… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. uneori, mi se pare că iubirile de felul acesta ori sunt făcute doar pentru a fi citite, ori sunt inventate… mă întreb câte dintre ele se transformă în căsnicii și câte rămân la aceeași intensitate în căsnicii…
    ador senzațiile descrise de tine…
    dar cât de mult ar dura… nu bag mâna în foc….

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s