As fi vrut …

 … Te-am trăit sau doar te-am visat … iubire?…

Reclame

Spovedanie (16)

„Alege o amintire cu noi. Știu. Au fost prea multe să alegi doar una, dar eu insist. Depoziteaz-o in cel mai la îndemână colț al inimii și mergi mai departe. Vreau să te văd fericită. Și dacă totuși, vor veni clipe în care vei simți că nu ești așa, găsești rapid amintirea asta cu noi. Dacă ești deșteaptă, alegi una plină de veselie. Ai prins ideea?! Ea te va binedispune, eins, zwei, drei!”

Știi ce s-a întâmplat apoi? … Ai murit! Da. Tu ai murit iar eu am rămas să scotocesc după amintirea aia. Știuuuu. Era vorba să o depozitez la îndemână. Nu mi-a ieșit. Adică, nu mi-a reușit niciodată selecția aia!!! Așa că, în loc să o pastrez pe cea mai mișto, le-am păstrat pe toate.

Uite, vezi? Neputința mea de-a alege, m-a făcut să zâmbesc acum. Deci tot e bine! Și știi? Chiar dacă au trecut ani de-atunci, încă simt mirosul hainelor tale, încă simt gustul buzelor tale, încă-mi doresc teribil să adorm cu nasul ascuns în pijamaua aia cu dinozaur. Trebuie doar să mă gândesc acolo…

Îți cobori funduleţul ăla drăguț până la mine? Opt minute… Cât să fumăm împreună o țigară. Am un chef nebun să te revăd!

​”…Să nu plângi. Știi că afurisitele alea de lacrimi, trag în jos dupa ele si rimelul. Ești atentă, Soare?! Rimelul e bleacs pe obraji. Și-apoi, întunecă privirea mea căpruie!”

Mda. 

(Nu e ea întunecată oricum?) 

Chiar și-așa, juuuur că n-am să plâng.  Tu vino …

Fii doar tu însuţi şi va fi suficient

Primul lucru este acela de a te accepta în mod profund pe tine însuţi. Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii nu au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil.

Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. – Osho

Spovedanie (15)

Îmi doream să nu poți trăi fără mine.

Știu, am fost egoistă până în măduva oaselor. Dar te iubeam! Erai unicul motiv pentru care viața mea își merita fiecare clipă. Și o merita cu vârf și îndesat. Ai reușit să-mi transformi existența într-o simfonie de culori vesele. Indragostita pământului, mai știi?! Îți iubeam râsul, privirea, blândețea, pasiunea, discreția, veselia, neclintirea, determinarea… Iubeam felul în care îi tratai pe ceilalti, iubeam dragul tău pentru dans, vocea gravă când fredonai melodia noastră, felul în care mă îmbrățișai, buzele tale atingând urechea mea, tremurul din glas când mă puneai să-ți promit că voi fi fericită toată viața, ochii tăi absolut superbi și veselia nelipsită de-a lungul zilei… Și știi? Iubeam trupul tău, de la un cap la altul! Nu-i găseam cusur… De ce ți s-a părut mereu că fabulez, n-am să știu niciodată. Îmi plăceau buzele în mod special. Da … Mi-au dăruit cele mai fierbinți săruturi ever. Au trezit în mine trăiri despre care n-aveam nicio bănuială că ar exista înăuntrul meu.

Și îți iubeam părul absolut superb. Și-mi plăceau teribil, șoldurile tale, și brațele făcute parcă să mă cuprindă doar pe mine în interiorul lor. Ah! …și cât mai iubeam să-mi ascund nasul în hainele tale! Miroseau mereu a Rai. La fel ca tine…

Îmi plăceau toate, toate!

Am fost – și încă sunt – un om fericit. Fericit că te-a avut alături!

La vie, la mort, l’amour

„Viața, chiar și când o negi, chiar și când o neglijezi, chiar și când refuzi să o accepți, e mai puternică decât tine. E mai puternică decât orice.” – Anna Gavala (O iubeam)