Spovedanie (14)

…În sfârșit am trecut peste. Peste noi. Dincolo de noi. Nu voi nega faptul că încă mă dor toate. Cum aș putea uita chinurile tale care au condus înspre acel teribil sfârșit. Veac! Dar îl accept. Și știi? Mi-a luat atât de mult să depășesc lipsa asta de tine, nu pentru că aș fi fost un om slab ci pentru că am crezut cu toată inima, în lumea noastră roz. Mi-a fost bine acolo. Am crescut în timp ce tu mă iubeai! 

(As vrea să știu că te mândrești cu mine)

S-ar putea să fi uitat unele lucruri – tu ziceai că într-o zi îmi voi uita pe undeva capul –  dar n-am să uit niciodată dragostea din glasul tău. A fost ca un leagăn ce m-a purtat dincolo de răutate, dincolo de invidie, dincolo de ură, dincolo de tristețe. Dincolo de orice.

Am trecut peste. Peste un trecut al nostru. Un duet absolut superb! Și știi? Am fost fericită! Iubirea ta mi-a potolit orice foame și mi-a stăvilit orice sete. Mi-ai fost nasturele lipsă, așa cum mai ziceai tu. Ți-am fost petecul de entuziasm și tinerețe. Ne-am încălzit sufletele reciproc și-a fost atât de bine!

Am trecut peste. Peste noi. Dincolo de noi. Si știi?! Voi rămâne cu gândul că în urma noastră, a rămas un plăcut parfum al iubirii. Iubire trăită dincolo de spațiu și timp!

Reclame

10 gânduri despre „Spovedanie (14)

  1. Esti o persoana superba draga Rhéa.Gândurile profunde,exprimate în cuvintele articolelor tale mi-au fost o hrana dulce pentru Suflet si inima,în care ai un loc special,ce depaseste perceptia simturilor primare,relative,efemere,trecatoare si imprevizibile,elevându-se în ateporaleitatea Împaratiei cerurilor,în eterna Lumina a iubirii lui Hristos,Domn al domnilor si Împarat al împaratilor…
    Sa fii iubita si fericita în toate aspectele si dimensiunile existentei !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ti-am scris o scrisoare cu picãturi de ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vântul si i-am spus sã te mângâie; am adus pãsãrile si le-am pus sã-ti cante. Am inflorit copacii pentru tine si am topit zãpada. Dacã incã nu ti-ai dat seama, sã stii cã eu sunt primavara si…m-am nascut pentru tine!
    (Da, mă mândresc cu tine.)
    „Poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume
    Poti sa-mi iei zile, noptile sau anii de vrei
    Sa ma lasi singur intr-un loc anume
    De unde sa nu pot vreodata sa ma intorc la ai mei,
    Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..
    Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..
    Poti sa ma faci una cu pamantul
    Sa ma calci in picioare de-o mie de ori
    Sa ma sfasii cu dintii si-apoi sa chemi vantul
    Sa-mi imprastie trupul intr-o mie de zari
    Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..
    Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea.. ”
    (Holograf)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s