Spovedanie (4)

„Doamne, învață-ma te rog, cum sa iubesc …”

Anunțuri

Pentru tine

Azi, Cerul, promite o porție zdravănă de soare! Bine face! Îmi căzuse în gând, niște fărâme de ploi, cuibarite în suflet, încă de anul trecut. Le-a zvantat, binișor! Mă gândesc că ar trebui să-i mulțumesc, desenându-mi pe chip un zâmbet. 

Uite … mi-a așezat până și acești ghiocei în dreptul inimii … 

Un zâmbet anemic, aș putea să-i dăruiesc și eu. Unul, cat să-și deschidă raza gălbuie până înspre tine… Mda. 

Zâmbesc. Cu toată inima.  

Aș putea spera oare, că te-ar ajunge și pe tine, primăvara?! Măcar, în spatele ferestrei?! …

(Te vad cum,  dincolo de gânduri, mai tragi cu ochiul după ea … )

Zâmbesc! Larg, cu tot sufletul… 

Să-ți fie, soare… Și multă lumină! În dreptul ferestrei, dar mai ales, în mijlocului inimii. 

Rhea… și nea cântarul.

Ghici lume, ghici?! Rhea se afla, în plin proces de … slăbire!!! Zăăău!

(Ii s-au cam adunat gândurile unele peste altele și-o ia cu amețeli- zice ea – când se mai îmbrățișează cu nea cântarul.)

Am încercat sa-i spun ca ar putea, de exemplu, să nu-l mai îmbrățișeze atâta, dar cică, neh … nu se desparte ea așa ușor de el! Au o relație specială și n-ar vrea în ruptul capului sa-l dezamăgească, doar dintr-un moft de-al meu.

Oricum – asta v-o zic doar vouă – io nu-l prea plac pe nenea ăsta de zicea ea ca au dezvoltat o relație specială. Nu pot …și gata! Are o vranjeala în el de zile mari …

Îl aud șoptindu-i despre ditamai dorul, care ar cam trebui micșorat  … il aud vorbindu-i despre nesomn, la care ar cam trebui sa renunțe  … și l-am auzit de vreo două ori, reproșându-i doza prea mare de dragoste pe care o servește în fiecare dimineața la micul dejun! Mi se pare ca se cam bagă cu nasul unde nu i-ar fierbe oala …

Deh … Rhea, pe de alta parte, e amorezată de el și îl ascultă întocmai!

E surdă, oarbă, mută …

Se poartă de parcă ar fi pe baterii, iar acest domn nesuferit, o mânuie cu mare talent, de la cel mai neînsemnat buton al telecomenzii.

Toată ziua, îmi toacă mărunt răbdarea … a adoptat un nou regim de viață, și e mulțumita până în pânzele albe de el!

De regim, da! ( de mister cântar, să nu mai vorbim)

Si pentru ca mi-e maxim ciudă pe ea, vă voi spune și vouă, The Big Fucking Secret …

(Să nu care cumva să vă treacă prin minte să mă dați de gol)

Noah … pixul și hârtiuța, repede!

6964096978_95bb5e6bda

Mic dejunmusai fructe! Ea a înfulecat azi dimineață – kiwi – voi îl puteți înlocui cu ce va pica mai bine. Dar, musaaai sa fie fruct și musai sa fie glazurat! Da????

soup-3

Prânzul – supa crema de ciocolata! Ea a servit-o simpla, voi dacă vreți puteți adăuga – după gust – câteva alune,  3 – 4 sâmburi de nuca, migdale … 

333210109_3bb11f8d26

Cina – o salata! Tot de ciocolata! Aici, aveți liber sa combinați, după pofta, cam tot ce va trece prin cap!

Ah … aproape ca uitasem. Intre mese, se consuma – obligatoriu – Coca-Cola! Minim 2 litrii pe zi!

Cel mai horror regim ever! Nu-i asa????

Mda! Stiuuuuu! Am încercat sa-i spun treaba asta și Rheei, dar a devenit imuna în fata cuvintelor mele! Nu vrea, nu poate, nu ma AUDE!

(Help?????)

Rozul … mă minte.

Uneori, te trezești purtând în cârcă un dor aproape kilometric. Unul, ce pornește din cel mai adânc punct al tău și se târăște aproape tragic, mult înafara ta. Și, realizezi că nu știi cum ai putea să-l descâlcești să nu ți se împiedice ziua în revărsarea lui. Neputința – întotdeauna ea – te lasă prost în fața lui – a dorului – și rămâi împiedicat până si în vise. Constați in final, ca dorul e atotputernic, nelasându-ţi nici cea mai mică șansă de al învinge.

Îți rămâne doar vânataia câștigată în urma căzăturii. Un fel de premiu de consolare. Și un mănunchi de lalele.

+ infinit

tumblr_static_imagem_transparente

„- (…) și dacă-ar fi posibil sa fie după mușchiul tău, unde ai așeza semnul egalității?

– L-aș desființa pe 9! 

– Pe care nouă, mah?! 

– Ăla mare și tare de s-a pus țanțoș între noi! L-aș desființa! Să fim egale, soro!”

Mda. Ce să zic … Încă nu-mi dau seama ce „afaceri parfumate” ați învârtit tu și cu Doamne, dar nu prea v-a reușit! Adică, nah … sunt conștientă ca ai frânat brusc sa te pot ajunge, dar vezi tu?! Te-am cam depășit câta … soro!

L-ai desființat pe 9 –  e-adevărat – dar nu l-ai înlocuit cu semnul egalității!

+ infinit?!) 

Unde ți-a fost capul??? Zăpăcito!

       In clipa asta, nu vreau nimic. Nu vreau să fiu nici puternică, nu vreau să fiu nici capabilă. Nu vreau să fiu nici aplaudată, nici îmbrățișată, cu atât mai puțin pupată … Nu simt nevoia să demonstrez nimănui, nici că pot, nici că știu… Nu caut nici respect, nici demnitate, cu atât mai puțin sa învăț vreo lecție.

În clipa asta, vreau liniște … căldura obrazului tău, lipit de-al meu … și muzica asta. Atât!