(Ne)cuvinte (2)

silence

Sunt cu sufletul întors o dată pe față și de mai multe ori pe dos.

Dacă m-ai privi, ai spune că sunt atentă … atentă pana departe! În realitate, nu sunt atentă nici măcar la mine ….

Mintea mea – mă rog – capul, mi-e complet neoxigenat si plin până la refuz de necuvinte.

(Încă un (ne)cuvânt în plus și dau pe dinafară!)

Poate un surâs anemic … poate o lacrimă sărată … poate o sclipire în coltul ochiului stâng … poate o îmbrățișare …

Pot să mă aștept la orice. (Ne)cuvintele mele sunt extrem de … spontane.

Privirea mea  – rătăcită în frunzișul decolorat al iernii – scotoceşte după ceva.

(Probabil după tine …)

Da. Știu. E încăpățânată! I-am spus de prea multe ori că nu te va găsi nicăieri!

E nebună, ce vrei?! Las-o așa!

În definitiv, mă ține ocupată …. (ne)atentă la mine ….

Trupul meu, stă scufundat într-o hibernare cel puțin ciudată.

Refuză exprimarea oricărui gest.

Nu se mișcă nici un centimetru mai încolo, nici în fața celui mai năpraznic ger…

(S-ar părea ca îi priește iarna.)

Inima … mi-e sloi de gheață, și ea.

Înțepenită între ieri și mâine.

Ai zice, privind-o, că nimic n-ar mai putea-o dezgheţa! Veac!

Totuși … o data la trei ceasuri – zvâgneşte mut. Am nădejde că-și va reveni!

Altfel?!

Trăiesc … în afara timpului, undeva …dincolo de el, într-un spațiu populat în mod excepțional de (ne)cuvinte!

Îmi scald ziua – într-o tăcere verde – inspir aer proaspăt și desenez (ne)întâmplări!

Sunt bine.

Doar sufletul mi-e întors. O data pe față … si mai multe ori pe dos!

Anunțuri

22 de gânduri despre „(Ne)cuvinte (2)

  1. El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
    Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
    El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
    Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
    El şi-a înclinat spre mine trunchiul
    ca un umăr.
    Eu mi-am înclinat spre el umărul
    ca un trunchi noduros.
    Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
    ca sângele.
    Auzeam cum se încetineşte sângele meu
    suind ca seva.
    Eu am trecut prin el.
    El a trecut prin mine.
    Eu am rămas un pom singur.
    El
    un om singur.

    Autor: Nichita Stănescu

    Apreciat de 1 persoană

  2. Viata-i complicata,e un paradox,
    Nneori pe fata,alteori pe dos !
    În duplicitate viata-i compromisa,
    Nu e bucurie când Lumina-i stinsa !
    Înselati amarnic în duplicitate,
    Nu gustam iubirea,nu traim dreptate.
    Ne-amagim cu fraze si cuvinte mari,
    Dar în întuneric toti suntem ‘tâlhari’ !
    Ne tragem pe sfoara,pregatim capcane,
    Pe Facebook,pe bloguri,privind prin ecrane.
    Creatori de vise, vânatori de vânt,
    Uitam ca IUBIREA este în… CUVÂNT !…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Spunea o cantareata cunoscuta si faimoasa la vremea ei…”Viaţa este grea şi dură, dar este ca o jucărie ce îţi cere să o iubeşti. Şi atunci, iubind viaţa, iubesc natura, oamenii, iar când iubeşti pe cineva, te străduieşti să îi faci pe plac, să îi fie bine.”

    Va trece iarna asta dar odata cu timpul care de fapt trece si el odata cu mine, o babuta cum bine ai spus nick2255 si pe care-l simte cel mai bine 😕 hmmm cu noi ! Dar voi,mai aveti rabdare!
    O zi deosebita !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s