Putem regreta aproape orice. Și chiar o facem.
De-a lungul vieții, punem sub semnul regretului mii de gesturi, fraze … cuvinte, priviri …
Ne îngrămădim ca idioții, printre zidurile ce ne sufocă esența, ajungând în final să respiram pe bucăți, pătrățele de viață.
Ne desenăm limite cam peste tot. Nouă înșine.
Ne putem însă cenzura în vreun fel, sentimentele?
Nu. Asupra lor nu avem nicio putere.
În fața sentimentelor rămânem dezarmați. Învinși. Neputincioși.
Pentru că ele există, nu datorită ori din cauză că … ele exista …și atât!
Anunțuri
Nu pot decât să zic că e un adevăr pe care trebuie să îl luăm ca atare.
Ai scris tare fain. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este. Multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dumnezeu este *IUBIRE*. Indiferent de forma sau culoarea ei,dragostea este manifestarea sentimentala paradoxala incontrolabila,de care la un moment dat am fost si suntem controlati,fara a ne putea împotrivi,deoarece este situata dincolo de capacitatea perceptiei omenesti,Oamenii constienti,sau cei mai multi,dintr-o inconstienta crasa,îsi permit sa,o bagatelizeze,se joaca,(flirteaza) cu EA,nestiind ca au de-a face cu *CEL CE ESTE CREATORUL* SI SUSTINATORUL UNIVERSULUI ABSOLUT,ETERN,INFINIT.
Când omenirea (cei ce vor rabda si rezista pâna la sfârsit) va constientiza acest ADEVAR ABSOLUT,specia ‘homo sapiens sapiens’ va fi aproape distrusa de inconstienta înselatoare a erorilor omului (de)cazut din slava lui Dumnezeu,(omul faradelegii,Antichrist) din cauza neascultarii,a respingerii si rastignirii LEGII IUBIRII ABSOLUTE CREATOARE…
O viata plina de Lumina,
Iubirea LUI sa te sustina .
Si toti cei care îti sunt dragi
Sa-ti fie toti… surori si frati !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Joyeux Noel !…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos! Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Având în vedere că sentimentul este atitudinea emoțională pe care omul o are față de realitate ca proces afectiv specific uman, impresie intimă, da, mi se pare clar. Un decembrie însorit de lumina divină !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asemenea! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună, îmi dau seama că vorbesc neîntrebat, dar permite-mi să nu fiu întru totul de acord cu afirmațiile tale. În primul rând, simțămintele nu pot fi specifice umanității, fiindcă, la fel cum a subliniat și autoarea textului, sunt independente de rațiune, ba chiar cu mult peste ea. În al doilea rând, singura comunicare veritabilă este cea care are drept coordonate sentimentele, atâta vreme cât ele sunt esență de adevăr. Niciodată omul, oricât de iscusit mânuitor de slovă ar fi, nu va putea să cuprindă deplinătatea sentimentelor, să le explice, să le dea o formă vorbită. Din punctul meu de vedere, omul se află la limita inferioară în ceea ce privește simțirea, mai ales pentru faptul că se încăpățânează să-i ofere o formă, s-o modeleze. Sentimentul este mai presus de gânduri, el nu poate fi alterat, spre deosebire de limbaj, exprimare, gândire. Să nu uităm că tot ce știm despre frumusețe am învățat de la natură, nu de la oameni. În al treilea rând, omul este un biet vizitator, nu are nicidecum un rol esențial, așa cum pretinde. Viața a luat naștere cu mult înaintea lui, poate ar fi fi bine pentru toate ființele ca omul să-și petreacă existența fiind recunoscător pentru ea și nu căutând să-i afle originile. Nu poți cuprinde infinitul cu îngustimea unei minți închise într-o cutiuță ovală. Pe scurt, viața nu poate exista fără iubire, deci fără schimburi de sentimente. Omul este incapabil să simtă fără să se exprime. Sentimentele sunt scântei de puritate. Dacă rădăcina unei flori nu le spune petalelor ”bună dimineața” asta nu înseamnă că nu le iubește, că doar n-o munci în beznă să le hrănească doar de dragul de a sta toată viața ei departe de razele soarelui. Sau păsările care-și dedică viața pentru a-și crește puii n-or face-o fiindcă sunt obligate de legea cuibului. Să-mi fie cu iertare intervenția, m-am simțit liber să-mi exprim opinia, fără intenția de a crea vreo neplăcere. 🙂 Și-acuma, sincer, dacă n-am auzit alte ființe exprimându-și sentimentele asta nu înseamnă că nu le au, poate sunt ocupate să trăiască intens și nu să formuleze cuvințele, sau poate nu știm noi să le ascultăm? Probabil asta trebuie să fie, plecăm urechea la ele și nu inima. O zi frumoasă și toate cele bune.
ApreciazăApreciază
Punctul d-vs de vedere este frumos și interesant. Totuși m-aș bucura dacă ați citi (despre sentiment) și alte puncte de vedere, de exemplu: http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Etco.Psihol.generala/IV-Activitati.si.procese.reglatorii.pdf , la pag. 115-116
Un decembrie însorit de lumina divină !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am călătorit cândva…, demult, prin acest ținut sobrid, și-am învățat o lecție pe care o transpun doar pentru a te scuti de drum și de regrete…
Ești Aici și Acum, așa cum EȘTI… grație trecutului tău… -trepte pe care ai pășit și coninui să o faci, clipă de clipă, :p … spre TINE! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevarat. Calatorim neobositi … ins[re noi insine.
Zi senina.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, Doamne, cât de frumos. Şi adevărat! Trebuie să învăţ şi să-mi spun asta zilnic. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda. Ar cam fi musai … 😛
Uitam repede!
ApreciazăApreciază
Scris cu sufletul, mulțumesc mult! Cu timpul înveți a cenzura și sentimentele, cred eu, dacă nu, te duce valul… Cu admirație!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai timpul ne cam invata de toate. Totusi, sentimetele sunt cel mai greu de controlat. Si chiar daca, sa zicem, intr-un final reusim sa facem asta, sa le tinem ” in frau”, asta nu inseamna ca ele nu exista. Nu-i asa?
Multumesc!
Zi senina!
ApreciazăApreciază
Minunate ganduri, minunata reflectie…si reala…pana la urma ce gandim si simtim se reflecta in viata de zi cu zi…sa traim frumos, zic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa traim frumos! 🙂
ApreciazăApreciază