Happy new year!!!

Ne-am trezit parcurgând – iată – și ultima zi a acestui 2016. Și îl parcurgem în viteză, obosiți, trebăluind prin bucătărie.

( Nu de alta, dar musai 2017 să ne prindă cu burțile ticărite – pardon – mesele îmbelșugate.)

Nu prea avem timp de nimic. Nu retrospective, nu gustări fugare din prea plinul amintirilor frumoase, nu regrete, nu vise… 

Abia dacă avem timp de mestecat ciorbe, întins aluaturi, turnat în pahare vinul …

Suntem „prinși” cu treabā! Da? 2017, n-are decât să viseze! Cu siguranță va da peste noi, gata obosiți! Gata plictisiți! Gata … bosumflati! 😜

Fără dubiu, îi va pieri și lui cheful de noi, când în prag de miez de noapte, va privi încurcat, oameni frânți, echipați care mai de care, zgribuliţi, ciocnind pahare pline cu sampanie, abia mormăind prin ploaia de îmbrățișări, un traditional „La multi ani, 2017!” 

Io, habar m-am cum mă va prinde nou venitul! 😜 Dar, vă urez încă de pe acum, un 2017 blând ! Unul, plin de entuziasm, care să vă târâie și pe voi după el! Să fie încăpățânat și să nu renunțe niciodată în a crede în voi! Să vină așadar  inspre voi, cu brațele pline de surprize frumoase! 

Nu uitati: 


La mulți ani fericiți și sănătoși, dragilor! 🎇🎈🎆

Vă îmbrățișez cu mare drag pe toți! Fără excepție! 

Anunțuri

Fara titlu … doar ganduri.

maxresdefault

Anul 2016, mi-a dat – cu mult peste asteptari – multe clipe magice.

Dumnezeu, pe de alta parte, mi-a daruit cele mai calde imbratisari, cei mai dragi oameni de jur imprejurul meu si o minune!

Dragilor, vestea buna a nasterii Pruncului Sfant, sa va gaseasca pe fiecare in parte – si pe toti impreuna – in deplina sanatate trupeasca si sufleteasca, fericiti si impacati cu voi insiva, cu Dumnezeu si cu lumea intreaga! 

Va imbratisez cu mare drag. Pe toti! Fara nicio exceptie!

Craciun fericit! 

Dezechilibru? Strict interzis!

d17d88e10f6939d367bec8c6d435bfa3

(… totul trebuie măsurat.)

De la zborul fluturilor din dreptul inimii, până la cel mai neînsemnat fir de praf.

De la cel mai dulce zâmbet, până la cea mai amară lacrimă.

(Totul trebuie cântărit cu mare grijă.)

Balanței ii este interzis să încline fie și cu un miligram în plus, intre fericire ori înspre tristețe.

Da … ai putea să nu mă crezi! Totuși, întoarce-ți privirea înspre Viata o secundă …

Vezi cum își împarte meticulos clipele?

(așează o zi alba aici … o noapte neagra, acolo …)

Până și Cerul, ne-acoperă cel mult până la glezne. Privește-l!

(Dacă ar încerca să ne învelească, spre exemplu, până dincolo de bum-bum, plapuma de nori, n-ar ajunge decât cel mult unui sfert de veac, și-apoi o goliciune ar pune stăpânire peste jumătate din noi …)

Totul trebuie măsurat.

De la bună, ce faci?, pana la n-aș mai ști sa trăiesc fără tine.

De la valul de lapte al marii, până la cel mai înalt gând.

De la Steaua Polara, până la răscrucea ce duce timid înspre tufa pictată cu mure.

 

Totul trebuie cântărit cu mare grijă.

Un dezechilibru, ar fi de neacceptat, zic!

Cursul firesc al vieții

Am eu așa o presimțire, că nimic nu e durabil, cu atât mai puțin veșnic. Nici durerea, nici starea de bine. Nici tristețea, nici fericirea. Nici ura, nici iubirea. Nici dorul, nici dorința de-a sta de-o parte. Intr-o anumită parte.

Curgem …

Decorul se schimbă periodic. Hotarul flămând își prelungește  într-un ritm haotic linia, pana și Soarele își plimbă raza, când înspre tine, când înspre mine. Nu stă în dreptul nimănui, convins că acolo îi este locul.

Nici măcar inima nu-și păstrează un ritm al ei. Bate tahicardic uneori, abia șoptit alteori.

Visăm azi violet, mâine în galben, poimâine curcubee…

Nimic nu e durabil … cu atât mai puțin veșnic!

Grai sufletesc

„Muzica este o revelație mai mare decât toata înțelepciunea și filozofia. Muzica este solul în care spiritul trăiește, gândește și crează.”

Oda bucuriei

Aleluia

Colind – O, ce veste minunata

Colind – Mos Crăciun cu plete dalbe

A interpretat cu mare drag – pentru voi toți –  Rhea (mica) … un buburuz (al meu) extrem de incantat sa va lumineze chipul, sa va însenineze ziua și sa va aducă liniște în inimi.

Mult bine, mult soare și multa pace în suflet, dragilor! 😀

Fără tine…

Este adevărat, trăim o emoție stranie, departe de orice lucru obișnuit. Dar noi … nu avem o dragoste obișnuită, nu-i așa? Intre noi, e pură magie!

Sunt captiva unor bătăi de ceas.

Pot face, cel mult un pas înspre ieri și maxim un gând timid înspre mâine.

Cerul îmi stă cortină grea deasupra frunții, iar conditiile atmosferice de aici, sunt irespirabile.

Circa 5000 de metri cubi de dor imi strivesc secundele, unele în brațele celorlalte ….

Respir greoi, visez pe bucăți.

Abia dacă pot zări ceva dincolo de noi

O beznă grea îmi acoperă speranța, iar sărutul tau îmi provoacă o sete nestăvilită.

Trupul meu duce o revoltă stranie și-ți strigă îmbrățișarea într-un glas sugrumat.

Recuperează-mă.

Mi-aduci te rog, șoapta înapoi?!

(Mi-e frig fără tine)

Așaz-o în dreptul urechii. Exact acolo.

Mulțumesc!

Rămâi o secundă – poate două – in dreptul buzelor apoi.

Vreau să aud zborul unui fluture …

Dacă poți, amână-i freamătul cu o milisecunda în plus …

Mi-e așa de doooor de tine!

Un adevăr simplu … și pur!

b6970be71b624afaa44190a6060e390c

Putem regreta aproape orice. Și chiar o facem.

De-a lungul vieții, punem sub semnul regretului mii de gesturi, fraze … cuvinte, priviri …

Ne îngrămădim ca idioții, printre zidurile ce ne sufocă esența, ajungând în final să respiram pe bucăți, pătrățele de viață.

Ne desenăm limite cam peste tot. Nouă înșine.

Ne putem însă cenzura în vreun fel, sentimentele?

Nu. Asupra lor nu avem nicio putere.

În fața sentimentelor rămânem dezarmați. Învinși. Neputincioși.

Pentru că ele există, nu datorită ori din cauză că … ele exista …și atât!