Doua lumi – eu undeva intre ele.

b67d8772a15523cdbcae9ef18227977a

Nu știu la ce te pricepi tu, dar eu sunt extrem de pricepută în a face planuri!

Sunt un fel de cauză pierdută.

În capul meu, defilează, într-o încolonare perfectă, scenarii demne de Oscar …. într-o lume în care, evident, nu se respiră aer ci molecule de vise!

Sunt genul de om – care crede – că atunci când te afli pe drumul cel bun, la un moment dat, haosul se va topi, lucrurile se vor așeza…. visele se vor împlini. Cu ropote de aplauze, artificii și la pachet, din partea casei, delicioasele praline belgiene.

Totuși … deși străduința mea e mare, iar planul pare sa fie perfect, nimic din ce-mi croșetează mintea nu se transpune în realitatea imediată. Nici măcar în cea îndepărtată.

E ca și cum, aș trai intre două lumi. O lume a mea, dincolo de pleoapa închisă, unde îmi ies toate –  ața-buclă-șnur – și o alta … aia reală, unde dispare covorul roșu, funda albastră … zâmbetul.

Pot sa spun, cu mână pe inima, că nimic nu mi-a ieșit asa cum „ar fi trebuit” – cel puțin nu atunci când mi-am dorit, și niciodată cu aceeași aromă! Niciodată, în viața mea!

N-aș îndrăzni să neg însă, că nu mi s-au împlinit visele. Sunt zeci de vise așezate bine pe lista împlinirilor. Adevărat, am primit ceea  ce am visat, dar nu așa cum le-am visat …  Nu în felul în care pictasem eu, calea …!!!

Concluzia firească – dacă e musai să existe una – e să renunț la planuri!

Sa continui sa desenez vise dar nu și calea ce mă va duce spre împlinirea lor …

(Am dat greș întotdeauna. Dar … am ajuns în final să înțeleg, că drumul spre „lumina” nu-l putem parcurge nici desculți, nici în papuci de balerină! Piciorul trebuie bine înfipt în cizma realității momentului.)

Ma râcâie însă o întrebare.

Viața aia roz, netrăită 

– pitită în spatele pleoapelor închise –

cine o va trai?! 

Anunțuri

27 de gânduri despre „Doua lumi – eu undeva intre ele.

  1. Planurile pe care le facem noi (că și eu mă știu bine la făcut) sunt limitate de pătrățelul condiționării. Porniți pe drum, Sinele oricum trăiește într-o fracțiune de secundă toate probabilitățile și dacă nu ne băgăm să faultăm cu mintea, materializează exact ceea ce avem nevoie să rămânem pe cale. Roziul este pentru Barbie și Kent. Dincolo de această culoare sunt altele mult mai frumoase. Bănuiesc. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. „Doua lumi – eu undeva între ele.”
    Aceasta afirmatie ma duce cu gândul la cuvântul „caldicel”,spus de Duhul Lui Hristos,Îngerului Bisericii din Laodicea…
    „Stiu faptele tale:ca nu esti nici rece,nici în clocot. O,daca ai fi rece sau în clocot ! Dar,fiindca esti caldicel,nici rece,nici în clocot,am sa te vars din gura Mea.”

    Apreciază

      • Din moment ce (înca) mai comunicam,suntem,liberi, avem posibilitatea sa alegem,între bine si rau,fericire sau suferinta,viata sau moarte, DOAR una din doua .Nehotarârile,incertitudinile,ezitarile,taraganarile, ne pot costa scump,uneori chiar pierderea vietii celor dragi. O spun din proprie experienta,cu toata dragostea sincera,ce o am pentru semeni si care, mi-a fost oferita de Tatal ceresc,iar El stie cât de mult va iubesc !

        Apreciază

  3. Pe aia roz, negrăita si pitita n-o va trai nimeni. Aceea e buna drept pană de scris, drept alean pentru vreo seară întunecată etc. Restul…e viață pur si simplu, deloc roz bonbon, dar nici neagra ori gri de colo pana colo. Si da, nu-ți mai face niciun plan. N-are rost. Viața vine peste tine ( sau te duci tu peste ea) fara plan.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s