Rhea & iubirea

9b3401f5de5c731e097eaea39baf1836

… vreme în urmă, viata i-a scos Rheei in cale, un suflet. Unul trist.

Ii auzise strigătul și se oprise.

I-a ascultat povestea.

A mângâiat.

A cuprins în brațe.

A pupat cu drag tristețea și a sperat ca ea să dispară în neant.

Momentele semănau de fiecare parte – încredere  … iar cu timpul, a început să miroase a dragoste …  A dragoste nebună.

Da! Imposibilă și nebună!

Împreună, au omorât toți balaurii!

Au colorat nopți, au umplut dimineți cu soare.

Si-a fost bine. Nesperat de frumos și nesperat de bine. Un timp.

Nu știu de ce … dar într-o seara – târziu –  i s-a făcut chef vieții să culeagă.

Sa-i ia totul și să plece.

Cu o forța teribilă,  Cerul, i s-a prăbușit pe umeri.

Atunci a învățat să plângă din nou. S-a trezit in mocirla de gânduri nesănătoase si înghițea în sec.

” Viața nu e frumoasă. Viața e urâtă de la un capăt la altul „

Si era urâtă. Dureau cuvintele … dureau nopțile …. dureau diminețile …

Dar aflase despre educație și elegant, treptat, printre suspine, și-a înecat iubirea și-a pus lacăt inimii și a fugit cu tot cu sentimente, departe de ea.

A ascultat cuminte indrăgosteala fericiților și a încurajat – atât cât a fost posibil – tot ce se întâmpla de partea cealaltă a sufletului.

De multe ori se trezea rănind pe ceilalți, lovind in ei cu multe cuvinte grele … o făcea inconștient …

Secundele, minutele, orele, zilele, săptămânile, lunile … toate au învățat-o sa învingă.

Să se învingă pe ea. Să uite. Să tacă. Sa plângă tăcut și să … moară.

Mai târziu Rhea a înțeles un lucru: viața i-a răsturnat toate convingerile. Acum știe ca degetul arătător trebuie retezat de la rădăcină, iar judecata n-are ce căuta în viața ei.

Sunt întâmplări ce te năvălesc, ce te cuceresc, ce te lasă mut și care nu-ți oferă nici un drept la apel.

S-a trezit îndrăgostită. În cel mai nepotrivit moment. Exact de cine n-ar fi trebuit vreodată.

Se rostogoleau toate de jur împrejurul ei …

Încă o fac… și Rhea e tristă.

Nu pentru că nu-și poate trăi nebunia iubirii pe care a purtat-o în brațe atâta vreme și mai degrabă de ciudă. De ciudă altora ce se puteau iubi și nu o fac!

Dar a sosit momentul ca Rhea să se ridice de jos.

Așa cum e ea. Învinsă.

Viața – știe asta demult – nu va sta în loc doar pentru că ei i s-a coborât Raiul la marginea piciorului. Sau pentru că ei i s-a aprins Iadul în mijlocul pieptului.

Anunțuri

11 gânduri despre „Rhea & iubirea

  1. Tristetea unui suflet nu poate fi vindecata de un altul. Aceasta asteptare trebuie sa vina de la persoana insasi, tristetea este ai ei, in mainile ei este si schimbarea oricat de greu ar parea.
    Uneori, ajungem sa proiectam neajunsurile noastre sub forma lipsei de ajutor, de intelegere de partea celuilalt. Judecata este necesara casa intelegi ce ti s-a intamplat, de ce si ce ai putea face ca sa fii mai bine la interior. Mintea si inima trebuie sa fie intr-un echilibru. De asemeni, negatia uneia din parti este si ea fireasca. Stiu ce spun.

    Apreciază

    • Te contrazic. Tristețea primește vindecare întotdeauna din partea celuilalt ce vine și sufla peste ea, o topește, iubindu-te.
      Sigur ca e nevoie și de participarea celui in cauza …
      Cat despre judecata – vorbeam despre o cu totul alta, n-are importanta ce-ai înțeles in definitiv tu.
      Mintea și inima sunt într-un echilibru. Erau și vor fi.
      Firesc ar fi sa ne iubim unii pe alții și nu sa ne negam … sa ne respingem … sa ne uitam repede ….
      Multumesc pentru cuvintele lăsate …
      Zi senina.

      Apreciază

      • Prin iubire, nu poti face decat sa il sustii pe celalalt…pana nu mai poti ,dupa care cedezi, te topesti.
        AM inteles, prin prisma experientei mele, ca nu pot ajuta omul sa se schimbe; schimbarea, alungarea tristetii ( conjuncturala sau de fond) tine de persoana in cauza. Cu siguranta, vorbim de doua situatii diferite. M-am regasit, in parte, in ceea ce ai scris tu, dar intelegand altfel.
        Zilele imi sunt senine. Iti multumesc , iti doresc si tie zile binecuvantate cu oamenii minunati care sunt in viata ta. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Regret. Nu sunt jurist și deci nu pot da verdicte. Eu am spus ceva despre diagnostic. Ori diagnosticul poate fi diferențial, de probabilitate și de certitudine…
        Cuvintele tale scrise, probabil și trăite, arată ceea ce spun: cel care te-a făcut să le spui nu te-a meritat. Cred că știu ce spun fiindcă nu am 20 de ani și am trecut de mult de etapa când crezi că tot ce zboară/scrie, se mănâncă…
        O zi fără tristețe.

        Apreciază

          • Rhea, Indiferent de conjunctura care a produs-o, durerea, ca și boala este o sferință, căreia, vrem sau nu, trebuie să i ne supunem. Și nu coborându-ne în starea pe care o exprimă ilustrarea postului. Pare o blazare, cu scop de epatare.Te înțeleg perfect, și mult mi-aș dori să depășesc un moment cumplit de durere , în care ingratitudinea vine nu din partea ființei iubite. Dar, de, conform naivității, căreia văd că și tu îi ești supusă, acceptăm o ingratitudine, căreia ne supunem cu o credulitate profană.Mă vei judeca aspru, desigur, mă vei cataloga, dar, de ce să nu fim realiști?Vina nu ne aparține!
            Cu prietenie,
            Onu

            Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s