Ion, Cocoșatul

10698611_1575804685975870_1435434777965063049_n

Il cunoaște întreg orașul.
Deseori îl zărești în fata bisericii, închinându-se crucifixului din mozaic roz.

Sărman a fost o viata. ( N-a cerșit niciodată însă! )
Își poarta zilele asa cum sunt ele date de la Dumnezeu. Cu bune și mai puțin bune. Cu oameni ce-i zâmbesc în momentul în care își încrucișează privirile, și persoane ce-l judeca condiția precara în care și prin care, trăiește …
Pentru el, toți sunt la fel. Aproapele pe care, Dumnezeu l-a lăsat prin testament sa fie iubit! N-a trecut în ruptul capului peste legea divina! Nu o va face nici acum.
Își poarta cocoașa acoperita de un palton sărăcăcios, indiferent de anotimp.

Înalt, brate puternice, chip îngenunchiat în fata cruzimii unui veac, al naibii de zgârcit ….

N-ai cum sa-i ghicești vârstă. Pare cumva, etern … Undeva, dincolo de jumătatea unei vieți obișnuite ….

Cu pași lenți, aproape țârâiți ….traversează cartierele orașului, cautând. Orice. Apa. Paine. Ceva de muncit.

De-a lungul vremii, aproape fiecare locatar al urbei, a beneficiat de ajutorul lui, într-un fel sau altul. Fie ca le-a aranjat terenul din fata casei, fie ca le-a tăiat iarba, le-a tăiat lemne, curățat gradina, depănușat porumb, spălat covoare …. toți, au privit mândrii în urma lui.

Blândețe ascunsa într -un trup bolnav ce se încăpățânează sa nu cedeze …Foarte conștient ca fără munca –  va muri de foame!

… și dacă altceva nu poate…. va face munca de jos. Va fi a treia mana a omului.

…. umil, cu respect fata de semenii săi și cu mândria de-a- l sluji pe Dumnezeu, orice ar fi.

PS personaj înscris alaturi de Iris si ” farama de om „ în jocul ” Poveste ca întâlnire a personajelor” lansat de Nautilus. 

Anunțuri

12 gânduri despre „Ion, Cocoșatul

  1. Pingback: Fărâma | Abisuri

  2. Un suflet oropsit, condamnata la viață. O viață care nu are cum să și-o schimbe, care va rămâne chinuită cât timp va respira… Nu este singurul și din nefericire ne îndreptăm repede și sigur spre un orizont cu acest spectru al pauperizării, din cauză că statul, deși are atribuții, le ignoră ori are o colosală lene în a le îndeplini!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Marea și nisipul | Al Phagora

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s