Suntem mai orbi decât orbul născut din veac …

10338228_1548252468731092_5692401097505677776_n

..și totuși, noi continuam sa judecam pe cel din fata noastră. Sa vedem în el, doar frânturi de vise.
Condamnam o fapta ca fiind un întreg și catalogam persoana numai în funcție de o anumita conduita sociala!
Suntem mai orbi decât orbul născut din veac …
Privim prin lumina, un întuneric ce se ascunde în ființa noastră chinuita și ne răzbunăm absolut întotdeauna pe cel mai nevinovat interlocutor!
Asa suntem noi. E tot ce ne dorim pentru viitorul nostru.
Altfel cum va explicați acțiunile și nebuniile din lume, oameni buni?!

” Tot ce contează pe lumea asta sunt eu!” – îmi spusese o apropiata.

Si-atunci te întreb: ce importanta vei mai avea tu, în momentul în care, te vei trezi pe un câmp de lupta, singur, într-o mare de cadavre?!
Vei fi fericit?! – ma îndoiesc. Fericirea împărtășită își capătă însemnătatea adevărata, iar tu …. mai mult ca sigur, nu vei începe sa urli morților de sub picioare: Am Învins !!
Ar fi culmea!
La ce bun?! – sau poate visezi aplauze din partea adormiților pentru vecie?! Degeaba, iți zic eu!
O lume în care tu ești buricul pământului, nu exista!

Vrei o lume doar a ta?!
Una în care sa fi apreciat, iubit, răsplătit pentru faptele tale bune, aplaudat și înconjurat de prieteni ?!
Atunci lupta!
Nu sa învingi neapărat tu. Dar neapărat sa fie o victorie!
A voastră, a tuturor!
A mea … a ta ….
O victorie a unei lumi ce își dorește pacea unui întreg!

Anunțuri

12 gânduri despre „Suntem mai orbi decât orbul născut din veac …

  1. „Pacea întregului”….ce frumos ai spus!

    Eu cred că nimeni (întreg la cap și la suflet) nu vrea să fie apreciat, răsplătit ori aplaudat pentru faptele bune. Ci numai acceptat pentru felul în care este – cu defecte și lipsuri. Într-o lume în care chiar și cei mai apropiați condiționează acceptarea (nu mai zic de dragoste), e tot mai trist să trăiești. Probabil de aceea unii aleg să-și construiască o lume a lor.
    Toate gândurile bune, Rhea! Regăsesc mereu mult miez în rândurile tale.
    Cu drag.

    Apreciat de 1 persoană

    • Pamântul e populat cu fel si fel de oameni …
      Il vad uneori precum gradina Edenului, in care rand pe rand, jucam cand rolul Sarpelui, cand rolul Evei respectiv, rolul lui Adam.
      Si probabil, cand ne vom „trezi” la realitatea unui Rai existent in interiorul nostru, poate atunci ne vom privi ca un intreg, cine stie?!
      Te imbratisez!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Suntem mai orbi decât orbul născut din veac … « Prea târziu te-am iubit…

  3. Să nu ne mirăm prea tare, de la Revoluţie încoace este singurul lucru pe care îl repetăm cu frenezie : „doar eu contez”. Copiilor asta li se spune necontenit…eşti unicul, singurul, supremul…Psihologii au acelaşi tip de discurs: apleacă-te întâi spre tine, fă să-ţi fie ţie bine, construieşte-ţi lumea ta aşa încât să te simţi în siguranţă tu în ea, fii în armonie cu tine, pentru a putea fi în armonie cu lumea. Asta înseamnă că trebuie să te vezi întâi pe tine, nu?..De ce atunci să ne mirăm? Nu văd motivul, avem ceea ce am construit, fiecare în parte şi toţi împreună.

    Apreciază

    • Avem de jur imprejur o realitate, asa cum ai spus. Construita si populata de noi! Am ajuns intr-un punct in care deosebim totusi senzatia unei nemultumiri de gustul unei fericiri, fie ea si egoista.
      Asta probabil ne va impinge intr-un viitor mai apropiat ori mai indepartat, sa ne dorim schimbarea. O vom asteptam evident, din partea celorlalti! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s