Dilema pogoniciului

image


Şi-a pus în cap să se ascundă. De mine.
Cât timp am iesit să îi aduc de la frigider iaurțelul, şi-a vârât căpuțul, cu tot cu codițe în spatele unei perne ce lenevea fără nicio treabă pe canapea, a ridicat fundulețul în sus, şi a rămas sã pândească momentul în care revin în camera cu pricina.
O puteam auzi chichotind de fericire ….
Intru zâmbind şi constat lipsa copilului.
Mă prefac îngrijorată şi încep să fac pe detectivul descurcareț.
Cu voce tare şi gravă, zic:

– Mi-a dispărut fetița! Sunt devastată! Ce mă fac acum fără ea?!

Şi cotrobăi … şi copilul … nu-i!
Nici după canapea, nici după uşă, nici în lădița cu jucării, nici sub birou …
Nu e nicăieri!
În timp ce disperarea mea creşte, ariciul pogoniciul, fâtâie din funduleț, nerabdătoare! Zic:

– Nenorocire! Fetița mea a fost răpită de ursuleț. Cum o recuperez acum, că eu mă tem de urşi?!
– Nu m-au rapit urşii!!! – se aude din spatele pernei.

10 secunde linişte totală, apoi aud un chiţait ca de şoricel.

– Dar cine a facut-o? – zic.
– Nimeni! Sunt după pernă! Cauta-mă!!!!

Mă învârt de colo colo încă vreo 5 minute, şi apoi …. hâț!!
Ridic perna şi găsit fetița!!
Bucurie mare!!!
Pupăceli, îmbrățişări şi alte …  dulciuri inofensive!!!
Apoi, pe nepusă masă, neisprăvita intreabă:
– Cum de mai găsit?? Am ținut ochii închisi!!

Chiar aşa!! Cuuuuum????

Anunțuri

10 gânduri despre „Dilema pogoniciului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s