Intrebare … intrebatoare!

image

Care este diferența între a fi viu și a trăi cu adevărat?

De-a lungul timpului am auzit foarte des întrebarea „trăiești doar pentru ca te-ai născut, sau te-ai născut ca sa trăiești?”

Sa înțeleg ca se poate?!
Se poate trai degeaba?!
Putem viețui și neadevărat?!
Chiar nu-mi pot imagina asta!

Evoluam ori involuam, dar sa rontaim timpul degeaba …. doar asa ca ne-am nascut, nu prea!

Ne traim viata, fiecare in parte, evident in cel mai adevarat mod posibil.
Savuram clipele, le plangem, le iubim, le dansam, le scriem …. invatam.
Ne străduim sa ne trezim conștiința, sa fim prezenți in miezul problemei, sa cunoaștem esența vieții…
Dam credit instinctului propriu si speram sa fie toată chestia asta, o evoluție … o lecție încununată cu succes…

Nu stam … cu burtica la soare, consumand energia planetei strict pentru ca ne-am nascut.
Nu asteptam plictisiti, sfarsitul! Ba dimpotriva, ne dorim o viata eterna, luuuunga, nesfarsita!
Nu-i asa?! 😀

Anunțuri

33 de gânduri despre „Intrebare … intrebatoare!

  1. Existenta e fara început si nu are sfârsit.
    Secretul se gaseste în CUVÂNT.
    CUVÂNTUL este scris în „GENE”
    ELE detin „TAINA” VIETII ETERNE !:)

    „Nenorocirea nu rasare din tarâna si suferinta nu încolteste din pamânt.
    Omul se naste ca sa sufere,dupa cum scînteia se naste ca sa zboare.”

    Apreciat de 1 persoană

  2. Traim, ai dreptate. Fiecare in felul lui. Diferenta o face modul in care traim. Simtim viata cu tot ce e frumos sau trecem pe langa lucrurile frumoase, dar mici, din lipsa de timp? Vedem cu adevart darul primit de la Dumnezeu?

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu zic ca nu putem sta orbi nici daca am vrea …. adica da! Vedem fara doar si poate prezenta energiei divine!
      N-am nici un dubiu, Dincolo de graba, lipsa timp, cap in nori … avem o inima si avem un suflet.Cu si datorita lor … nu avem cum sa „ratam” minunea lumii !

      Apreciază

  3. Aşa-i! Să fie nesfârşită! (nu ştiu pt ce, dar aşa o vreau eu pe a mea).
    Cât despre întrebare să nu ne batem capul. Sunt doar vorbe născocite de dragul …cuvintelor şi eventual a scuzelor…
    „Ne-am” şi una şi alta, în acelaşi timp. Ne-am născut să trăim până vom muri şi trăim fiindcă ne-am născut şi încă nu am murit. Simplu, fără farafaslâcuri…Sunt legate una de alta, nu se disjung.
    Ce înseamnă să trăieşti cu adevărat? Nimic. Sunt însă unii de vor doar să huzurească, „să frece menta” cum se spune şi îşi găsesc scuze pentru lenea din ei, prin astfel de expresii…cică sunt ‘teligenţi şi trăiesc „de-adevăratelea”…sunt doar puturoşi, lichele, nimic mai mult.
    Propun să ignori …sau mă rog, dacă se ştie cineva că trăieşte fals sau dimpotrivă, prea adevărat (cum o veni şi una şi alta???) poate să cuvânteze în sensul ăsta, să te (ne) lumineze.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Viața este singurul, este cel mai mare adevăr care există, este D-zeul nostru. A te lăsa posedat de VIAȚĂ, înseamnă să trăiești. Nu trebuie să forțezi lucrurile, fii relaxat, curgi odată cu ea, OCEANUL te așteaptă, oricând ești bine venit. Vrei să te bucuri de viață?! Atunci joacă-te cu ea, ORICE ai face. Nu te lua și nu lua în serios indiferent ce faci, cu toate că ceea ce faci trebuie s-o faci MATUR, adică responsabil pentru faptele tale. Bea din extazul Existenței, îmbată-te cu el, nu fii sobru, serios, taciturn, grav…Lasă deschise toate ferestrele și toate ușile sufletului, să intre ploaia, vântul și soarele iubirii în toate colțurile casei tale.
    Asta înseamnă să trăiești.
    Să fii doar viu, este o chestiune medicală, ce poate fi certificată la spital, cănd aparatele nu înregistrează o linie și un sunet prelung.

    Apreciat de 1 persoană

    • Sunt de-acord. Si cam asta facem … păstram ferestre deschise prin care pătrund rand pe rand … si picurii ploii si razele soarelui, si vantul naprasnic si arsita caniculei ….
      Experimentam cam tot ce se poate …..
      Traim! Pentru ca …. plimbam o viata prin vene …. ne bate in piept o inima… ne vorbeste cu glas lin – un suflet!

      Apreciat de 1 persoană

    • Aici se naste o intrebare similara celei din text: Viata ne poseda pe noi sau noi o posedam pe ea? Cand este corect: cand spunem… „Viata face ce vrea cu mine!” sau „E viata mea, fac ce vreau cu ea!”?
      Eu zic ca doar ne pierdem printre cuvinte si teorii.

      Apreciat de 1 persoană

      • Dacă ne lăsăm seduși de vorbe, de vise, de iluzii…DA ! Ideea este că EXISTENȚA este perfectă. Este nevoie ca noi s-o acceptăm AȘA CUM ESTE, nu s-o îmbunătățim(?!), după chipul condiționărilor, credințelor, speranțelor, viselor, scopurilor noastre…

        Apreciază

          • Nu există întâmplare, decăt în clipa în care noi preluăm controlul. De fapt ego-ul îl preia, ceea ce este o nenorocire. Existența ESTE INTELIGENȚĂ PURĂ, dar este nevoie s-o realizăm, să ne eliberăm mintea de condiționările educației la toate nivelele, de prejudecăți, de cunoaștere moartă. Avem aroganța să credem că putem imagina un Univers mai bun(?!).Nu este o blasfemie, este PROSTIE PURĂ.

            Apreciază

            • Dar nu educaţia aceasta, prezentă, ne-a dat capacitatea de a gândi mai sus, mai mult? Atât de sus, atât de mult, încât am început să negăm totul? Felul în care trăim. Motivaţia vieţii pe care o ducem. (ne) înţelegerea Lumii în care trăim…Universul, nu că exista datorită nouă, ar fi chiar o blasfemie să afirmăm asta, dar cu siguranţă am luat cunoştinţă de el prin această educaţie ce ne-a fost oferită. Că ar putea fi mai bun nu ştiu despre el, dar noi cu siguranţă am putea suferi îmbunătăţiri. Totuşi, ce facem cu negaţia asta de o aruncăm peste tot şi toate? E benefică?

              Apreciat de 1 persoană

            • Te rog spune un lucru care funcționează în lumea noastră. Orice. Educația ne-a creat o imagine falsă despre lume, relații, Univers…Ce înseamnă a fi pozitiv? A te face că nu vezi REALITATEA, a te adapta acesteia, a te înregimenta, a edulcora-o ?!

              Apreciază

            • Pe baza a ce, spunem ca percepţia asupra lumii în care trăim este falsă? Prin comparaţie? Cu ce? Sau în legătură cu ce?
              Nu vad lucruri pozitive:Dar nici că totul este negativ şi de aruncat u totul la coş. Realitatea este asta. Ne-am făcut-o, mai mult sau mai puţin. Dar este ceva cu care se poate trăi.Ceva ce ştim. Altă lume care ar fi? Şi dacă ar fi , de ce nu este deja?

              Apreciat de 1 persoană

            • Dacă ar fi corectă, lumea ar arăta corect. NOI suntem lumea, fiecare în parte…Ce-i aia comparație? Ce să compari, războiul cu pacea, ura cu iubirea, ipocrizia cu sinceritate…și tot așa?! Nedreptățile, discriminările, exploatarea, violențele…cu ce să la compari, sunt EVIDENTE, fac parte din lumeqa noastră, sintem excedați de ele. Păi dacă NIMIC nu funcționează, dacă TOTUL este la coș…cum se numește această situație ?! REALITATE ! DA?! Păi asta spun și eu, dar spun că nu este corect, normal. DA ! NUMAI noi suntem răspunzători de această situație, iar a o accepta este IRESPONSABILITATE, INCONȘTIENȚĂ. Tu spui că se poate(?!) trăi?! Păi asta se chiamă trăire?! Lamentabila supraviețuire este trăire?! Păi noi suntem OAMENI, forma cea mai elevată pe care Universul cunoscut a creat-o. Noi trebuie să SUPERVIEȚUIM, nu să ne mulțimim cu firimituri. Faptul că atâta știm, este urmarea educației la toate nivelurile, este urmarea ego-ului, c vonguzilor și ignoranței noastre. Repet, avem lumea pe care o merităm, dar asta nu ne scuză, ne ACUZĂ.

              Apreciază

            • Nu. Comparaţie, adică să comparăm lumea asta aşa cum este cu războaie, pace, nedreptăţi, etc., cu ceva, altceva din afara ei, pentru a da dimensiunea greşelii din asta. Despre o astfel de comparaţie vorbeam. Atât timp cât nu există acel termen de comparaţie, nu este nimic de înţeles. Ne vom limita(eu) la a o plăcea(??) pe asta aşa cum este. Mă simt obligată. Pentru a putea merge mai departe, nu de altceva.
              „A supravieţui” cu „a trăi”, era până mai adineauri antonime. Cum se face?

              Apreciat de 1 persoană

            • Ne mulțumim cu firimiturile, suntem sclavizați, nu ne folosim capacitățile spirituale, singurele capabile să CONȘTIENTIZEZE realitatea. Cine ne obligă să mergem mai departe …TÂRÂȘ ?! Neputințele noastre, condiționările educației otrăvite, pregudecățile. Desfid supraviețuirea, doar sunt OM…așă că SUPERVIEȚUIESC. Resemnarea noastă este lamentabilă, iar orice justificare este jalnică. Ce-i aia comparație?! Cine trebuie să ne dea modelul NORMALITĂȚII?! Ne trebuie un Marx, sau Iisus, un Budha, sau Rokefeler?! Chiar atăt de dependenți de modele, de autoritatea ALTUIA am ajuns? Noi ce, cine, de ce SUNTEM ?! Doar niște marionete confuze, inconștiente, ignorante?

              Apreciază

            • Dar de ce spunem că ne mişcăm având contact cu pâmantul altfel decat cu tăţpile picioarelor? Suntem destul de verticali. În postura corpului! Că nu şi moral, asta-i altă discuţie deşi parcă şi asta face obiectul acestei discuţii. Ce să zic, atât putem, dar care ar fi soluţia? Aceea că forţa cuvintelor este vindecătoare? Dar vindecă foametea, ciuma, în fine– boli grave, situaţii fără ieşire? Oferă o oarecare alinare, nu neg, dar sunt departe de a rezolva ceva. Care capacitati spirituale? Şi când îşi vor face simţită prezenţa, puterea?. Doar după ce omenirea asta toată va fi ştearsă de pe fată pământului şi înlocuită cu alti oameni. Preferabil un Adam şi o Eva ascultători, care să nu simtă în ei nevoia de cunoaştere, cea care a stricat echilibrul lumii pe care o plângem acum.

              Apreciat de 1 persoană

            • Faptul că stăm cu tălpile pe pământ nu are nci o legătură cu verticalitatea de care vorbesc eu…Forța gândurilor, cuvintelor, este vindecătoare, dar este nevoie de ACȚIUNE inteligentă, corectă, iubitoare. Nu mă interesează alinarea, plânsul pe umărul altuia, lamentațile, doar ACȚIUNEA non violentă, repet, inteligentă, nu oportună, jmecheră, ambițioasă, sau pragmatică. Cum care capacități spirituale?! Chiar nu le cunoști?! Îmi vine greu să cred că nu ai auzit de sensibilitate, de iubire, de compasiune, de întrajutorare, de empatie, de rezonanță …Resetarea omenirii nu este o joacă, o soluție, o ieșire din această situație, iar despre Adam și Eva, mai nou, până și Papa recunoaște că-i o poveste…
              Nimeni nu poate schimba pe nimeni. Noi suntem lumea cu toate vicile ei, cu toate dezechilibrele și nedreptățile ei. Dacă vrem ca lumea să se schimbe, nu trebuie așteptată Apopcalipsa, vreo mântuire divină miraculoasă, sau s-o înceapă ”alții”. Trebuie să începem cu noi înșine, cu gândurile, cu scopurile, cu minciunile și trădările scuzabile(?!) sau profitabile, cu goana după profit cât mai mare, cu acerba competiție dintre noi, cu toate mizerile ce ni le facem unii altora, cu exploatarea materială și morală, cu lăcomia, în fine…cu EGO-ul ăsta uriaș care ne controlează toate acțiunile. Astea sunt cauzele determinante pentru care lumea noastră arată în halul ăsta.Totu-i praf…lumea-i cum este…iar ca dânsa suntem noi.

              Apreciază

            • Sa fim adica niste mici sfintisori? Greu! Cum ne vom mai plange, in cazul in care am reusi, de dimineata pana seara? Mi-e greu sa-mi imaginez ca am suporta sa plutim in iubire, paduri virgine si flori de maslin…

              Apreciat de 1 persoană

            • Așa este…ne este greu să ne imaginăm NORMALITATEA. Iubirea nu este nici plutire, nici flori de măslin, dar într-adevăr, pentru cei mai mulți, este un tărâm…virgin. Iubirea este o reliatate pe care din inconștiență ne-o
              refuzăm. Acum, plutim în lumi iluzorii, în vise, pentru a suporta o realitate hâdă, după chipul nostru pervertit. Din păcate, pentru cei mai mulți, viața este o luptă în vederea acceptării…inacceptabilului.

              Apreciază

            • Întradevăr, iubirea este ceva ce nu putem admite în viaţa noastră. Ne este teamă de transformarea pe care ne-o aduce şi de la care ar porni totul. Cum spuneam dacă nu simţim o doză de suferinţă, ni se pare că nu existăm. Avem a discuta mult pe această temă. Schimbarea vine de la nivelul individului întotdeauna, el fiind prima verigă a întregului. ÎDar individul încă refuză. Vom vedea până când…Deocamdată este privită (schimbarea chiar şi iubirea) ca teorie sau simple cuvinte, cum spuneam la începutul discuţiei.
              Mulţumesc pentru dialog şi gazdei pentru…găzduire.

              Apreciat de 1 persoană

  5. Întrebarea este foarte pertinentă. Cu certitudine unii trăiesc numai pentru că s-au nascut… Din nefericire.
    Eu înclin să cred că are multă dreptate O. Paler, care spunea: ”Daca viața e un joc, acest joc trebuie să aibă totuși o regulă pe care n-o cunoaștem.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s