Dor

10399434_1627092137513791_6651407982198076878_n

Mi-e dor … de copilul ce pășea încrezător spre visele sale cu tălpile prăfuite și credința ca SE POATE!

Doamne,

dăruiește-mi credința copilului ce nu are nevoie sa vadă un lucru ca sa creadă in el, puterea lui de a nu se da bătut niciodată și nebunia ce-l face sa se simtă unic și de neînvins!

Anunțuri

6 gânduri despre „Dor

  1. Visele copilariei, Rhea, sunt cele mai frumoase. Raman in noi pentru totdeauna si sunt singurele pe care le mai vrem cu toata fiinta, fiindca in ele erau inocenta, credinta si frumusetea unei vieti viitoare, imaginata ca fiind perfecta. Doar atunci totul statea in puterea noastra. Talpile prafuite stateau marturie viselor inchipuite.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s