Joc literar

Acest articol este scris in cadrul jocului “ABERATII PE O TEMA DATA”.

Cine doreste? Cine mai pofteste?!

Tema de astazi : “Imaginati-va o calatorie alaturi de extrateresti”

Las mai jos … patania mea…. in rubrica comentarii, astept aberatiile voastre! Daca doriti si daca va face placere!

ilikeit-servicii-ciudate-gasite-pe-net-consultant-de-alaptare-rapiri-extraterestre-sau-ingrijire-profesionala_size1 (1)

 

O la la ! Ma credeti ori ba, tocmai am aterizat dintr-o farfurie zburatoare! 
Cum asa? Habar n-am! M-au rapit astia! Tot ce-mi aduc aminte este casa aia cu ferestre mov, din drumul meu spre casa, o lumina puternica si …pac! 
Extraterestri astia sunt culmea! M-au primit ca pe un V.I.P., cu tort, sampanie si muzica!

Bai, atata bucurie n-am vazut de cand ma stiu!

Dar trebuie sa va spun o chestie! Daca parerea voastra personala despre omuletii verzi ramane in picioare, v-o rastorn eu acum! 
In primul rand, nu sunt verzi!! Sunt mulatri!

 Sunt toti barbati si toti foaaarte sexi! Yaaaiii! Va dati seama ce privilegiu pe capul meu! 
( sa fi cules din mijlocul strazii direct in mijlocul petrecerii!

( Probabil am papat tot cand am fost mica! Mai stii?! )
Nu stiu sa va spun cat a durat toata treaba! 
Am pierdut notiunea timpului! …. Dar zborul a fost … cum a fost?!

A fost mirific!

N-a fost nici ca atunci cand am calatorit cu avionul, dar nici ca si-atunci cand m-au  aruncat cu parasuta din turnurile gemene! 
Gata, stiu! Seamana cu un Roller Coaster! Exact asa!
Am trait alaturi de ei senzatii limita: frica, bucurie, uimire, nerabdare, din nou frica, apoi entuziasm extrem, din nou bucurie, si la final o usurare de zile mari!
Am fost rapita de extraterestriiiiii!!!!!!!! 
Uraaaaaa! 🙂

Anunțuri

30 de gânduri despre „Joc literar

  1. mie una mi-e frica de extraterestrii astia, Rhea:). Am trait de cateva ori niste experiente cu martieni (adica, stii tu, locuitorii de pe Marte) si mi-or ajuns pentru toata viata:). Si ma mai gandesc acum si la Catalina lui Eminescu, (alt bantuit de fantasma unui extraterestru), ca a ales un pamantean, „baiat din flori si de pripas” decat un Luceafar:).

    Apreciat de 1 persoană

  2. Eu m am intalnit cu o terestra extra. Rapitoare. Nu cred ca intamplarea mea se incadreaza in tema. Nu stiu de unde venea, Orionul se vede bine pe gerul asta, stiu sigur ca s a asezat pe vocalele mele si a inceput sa le transforme in pixeli. Am fost la intelept si el mi a spus sa inchid ochii.Numai asa imi pot da seama daca e vis

    Apreciat de 2 persoane

  3. Şi pe mine m-au răpit extraerestrii! Ce-au făcut cu mine nu ştiu, dar mi-au răsucit viaţa cu multe grade…să tot fie vreo 270 grade vest, faţă de poziţia iniţială. (de-or fi alte coordonate, cui ii pasă?)
    De-atunci trăiesc la cote maxime fiecare secundă a fiecarei zile, dar mai ales a fiecărei nopţi…
    Nu-i chiar rău…având în vedere că se spuneau tot felul de grozăvii despre ei…Verzişorii ăştia micuţi ştiu bine ce ne trebuie nouă pământenilor să ne fie bine.
    Bravo lor. Chiar felicitări le-aş adresa, dacă aş avea ocazia să le stau vreodată în faţă.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Aha, să încercăm așadar:

    ”Mașina de făcut pâine învârte în gol de vreo oră, m-am plictisit de ea. Îmi pun o cafea cu spumă de lapte și mă așez în fotoliu plușat așteptând să…:

    -Ce cauți aici, mă rog?!
    -Cum ce caut? Sunt în bucătăria mea, fac pâine, adică…nu eu, eu aștept!
    Mă uit în jur: o cuvă metalică, argintie, cu pereții blindați bine de cristale Svarowsky-Doamne, cât le urăsc!- mă ținea captivă. Se rotea încet, încetișor, când la dreapta, când spre stânga, să nu amețim! În fața acestor pereți, alții, ca de plasă, lăsau să se întrevadă niște siluete sticloase care mă priveau dincolo de ochiurile acelea metalice. Doar unul ce părea șeful lor îmi punea întrebări inutile. Zici ca era din Ku KLUX KLAN, pentru că avea o mantie și un coif, tot argintii, ce nu lăsa să se vadă nimic din el.
    -Dă-ne rețeta! Hai, dă-ne rețeta! Crezi că te-am ales degeaba dintre pământeni? Dă-ne rețeta și zi repede ce înseamnă cuvântul semințe?
    -Dau eu să îngaim două vorbe, când șeful extratereștrilor mă anunță că timpul meu a expirat
    -Adică, sunt expirată sau cum?
    -Tot ce ai trăit aici vei uita într-o secunda, iar daca nu o vei face te vei trezi in bucătărie cu pisica in brațe gândindu-te că ai nimerit pe Planeta Mașinii de Pâine, pe care ai uitat sa o programezi cum trebuie!
    -Și rețeta, semințele?
    -Ți le-am luat deja! Prin hipnoză.
    -Și atunci de ce m-ați mai furat?
    -Păi, doar aici te puteam hipnotiza, dar gata, vei uita tot!

    M-am trezit, in brațe nu imi era pisica, că nu mai am din iulie una, dar Toto, cățelul tomberonez, mă lingea de zor. In casă mirosea a pâine, iar un plic cu seminte de susan ..era împrăștiat pe jos!
    Ai naibii extraterestrii!”

    Cred că nu te vei supăra dacă voi pune acest comentariu pe blogul meu, mă bucur ca un copil de ce a iesit. Multumesc pentru exercitiu!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Pingback: Oameni lumină și provocările lor | Înşiră-te mărgăritare

  6. Pingback: Oameni lumină și provocările lor | Înșiră-te mărgăritare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s