Ceasca de ceai

10897982_1636836069872731_848460956450132033_n

Povestea de mai jos, dezvaluie tainele unei relatii perfecte intre om si Dumnezeu! Unde credinta si iubirea, creeaza VIATA cu toate cele de trebuinta, pentru a creste din interior pana in ceruri in bratele creatorului nostru!

Pe mine m-a impresionat! Si-am sa dedic o zi pe saptamana, unor povesti ce ne invata sa ne redescoperim, sa ne recreem, sa ne reunim sufletele cu Cel ce ne-a creat cu atat de multa dragoste!

„O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Şi soţiei şi soţului le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”. În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ‒ Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: „Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Opreşte! Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat, până a obţinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură! Am strigat, am bătut şi am izbit uşa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! „Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap şi a spus: „Încă nu!” Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”. O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă şi a spus: „Acum uită-te la tine!”. Şi m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă. Sunt frumoasă!” El mi-a vorbit blând: „Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald şi neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut.

Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Anunțuri

Duminica frumoasa tuturor!

983767_1552302791659393_71126261051797679_n

Va doresc o duminica plina de Lumina si Miracol dumnezeiesc!
══════ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══════
Când ruga eu spre Cer îndrept
Cu ochii minţii clar zăresc,
Îngerii blânzi venind spre mine…
E atât de linişte şi bine!

Iar când privesc icoana sfântă
Cu Pruncul şi cu Maica Sfântă
Aud din Cer un cânt cum vine …
E atât de linişte şi bine!

Iar când îţi cânt, din Cer coboară
Dragostea ta ce mă-nconjoară
În orice ceas când sunt cu tine
E atât de linişte şi bine!

Şi n-am să plec de lângă tine
Indiferent ce viscol vine
Căci ori e soare, ori sunt nori, cu tine
E atât de linişte şi bine!
══════ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══════
Versuri – Alina Panea ( Rhea – Cartea cu desene )

Donna – partea 1

pirate-wallpaper-1

Se descotorosiseră de ea!  Toți – fără nici o excepție! Cică dezonorase o familie ce-și câștigase reputația în ani buni de lupta împotriva unei societăți care oricum se ducea de râpă!

Probabil asa se întâmpla în toate poveștile de iubire. Habar n-avea! Tot ce știa sigur era basmul asta ultra-fantastic în care se băgase nesilita de nimeni!

Ii căzuse cu tronc împreuna cu halba aia de bere servita alături de încă vreo cinci bețivi! Pirați – ori cum le-or mai spune prin popor!

Ochi mari și verzi, parul vâlvoi, extrem de jegos și transpirat din cap pana în picioare!

In mod normal ar fi trebuit sa o dezguste o asemenea arătură! Dar ceva … ceva ii șoptea inimii!

Aflase mai târziu ca se numea Boris. Ca sechestrase averi impresionante si ca  împărțise absolut tot cu poporul nevoiaș din satele vecine! Nobil – domn’le! Cautase un om generos de-o viata! Si iată – îl găsise!

La halba numărul trei deja deveniseră prieteni de catarama! Ii povestise frânturi din aventurile pe mare și o cucerise pe de-a  întregul! Omul asta se lupta cu primejdiile în fiecare zi exact cum se lupta ea cu țânțarii! Diferența se vedea în bunurile pe care le împărțea ălorlalți – pe când ea, murdărea peretele – și – atât!

Probabil cele trei săptămâni petrecute alături de el fuseseră cele mai fericite de pana acum! Donna oricum nu strălucise niciodată încât sa atragă atenția! Dar păstra o licărire ce-ți frângea inima!

Apoi – Boris veni cu propunerea inedita de-al urma pe mare! Oportunitate pe care n-avea de gând sa o arunce cât-colo! Plus ca nimeni nu dădea pe ea nici o aruncătură de bat! De ce sa nu-l urmeze?! Avea sa devina femeia pirat! Numai gândul asta o făcea sa zboare!!

Femeia pirat!

Deja devenise importanta. Boris ii explicase primejdia ce avea sa-i pândească ziua și noaptea, dar nu-i pasa! Va simți clipa la o intensitate maxima și asta o încânta pana la extreme!

– Vom cuceri lumea! Si va fi fantastic! Asta pentru ca vreau sa trăiesc secunda cu secunda viata! Sa-ți fiu femeie și sa fiu o luptătoare neînfricată a marii! Acum știu ce vreau!

Acum știu încotro ma îndrept!!

Urați-mi succes în căutările mele!

Text – Alina Panea ( Rhea – Cartea cu desene )

Viata si buchetelul de clipe frumoase

image

Aminteste-ti ca te-ai nascut sa traiesti!!!
Nu mai trai doar pentru ca te-ai nascut….
Inceteaza sa te mai lasi tarat prin milioanele de clipe. Traieste-le in schimb pe toate!
~~~~~♡♥♡~~~~~

1 minut – macar – ne pasa!?

10414471_1623415191214819_4281767862959025734_n

Dumnezeu ne-a inzestrat cu puterile iubirii sa putem vindeca!

Sa putem repara vieti distruse din cauza urii, a nepasarii, a rautatii, a ignorantei …

Totusi, preferam sa lovim! Preferam sa distrugem! Sa rupem in mii de bucati sperante!

Iubim minciuna si terfelim suflete cat colo!

Dezbinam si nesocotim pana si divinitatea!

Apoi …. dupa ce tot ce ne inconjoara devine  praf si pulbere, incepem sa ne smiorcaim! Ne aplecam privirile asemenea unei pisici nevinovate ce-a rasturnat jucandu-se paharelul plin cu lapte, si nu intelegem de ce ….

De ce nu ne intelegem unii cu altii…

De ce in locul pacii, traim sub teroarea unui razboi ce sta sa ne nimiceasca atat plaiurile cat si simtirile ….

De ce vorbim fara ca nimeni sa ne asculte…

De ce  NEPASAREA si NELEGIUIREA au capatat brusc un credit atat de mare?!

D-aia! 🙂

…pentru ca suntem atat de complicati!

Cine ne-ar intelege privindu-ne cum…chiar si atunci cand doare, lovim! …Trantim, risipim, distrugem!

Cine?!